Un cunoscut medic, deja plecat dintre noi - Ioan Ladea -, imi atragea atentia adesea ca acela care practica medicina (in particular acupunctura), acela care doreste sa vindece alti oameni este musai sa fie, citez, "om de cultura". Aici am putea sa ne-ntrebam: ce are a face medicina cu politica? Doua argumente sunt demne de asternut pe hartie:
1. Medicul despre care vorbesc a avut de suferit inca din tinerete din cauza regimului politic instaurat dupa razboi; a semnat pentru miscarea Goma in 1977, fara a considera acest gest drept o "naivitate". Nu este cazul sa judecam persoana mentionata mai la urma si nici un alt ordin de convingeri, la randu-le subiective si contestabile. Judecand cu mintea de atunci, si nu cu cea de acum, suntem obligati sa vedem ca acela a fost un gest de curaj. Prin urmare, cautand spre lucrurile nespuse, in afara expresiei "om de cultura", observam ca nu e vorba numai de a avea cultura, ci si de a avea curaj - moral si in aceeasi masura fizic. Este vorba de un model de om mai degraba, chiar cu riscul de a fi utopici1. De pilda, un om care vindeca trupuri, dar poate vindeca si constiinte. Sau poate macar produce un soc terapeutic. Un om cu carte, care nu este politician(ist), dar este preocupat de ceea ce se intampla in tara. Si daca am ajuns aici, trebuie sa recunoastem ca am avea mult de cautat!
2. Al doilea argument ne va lamuri intrucatva: Un exemplu care poate parea exotic, daca nu ne-am obisnuit deja. Un model cosmologic de origine extrem-orientala ne invata ca a guverna o tara este la fel cu a guverna propriul trup. Teoria ofera corespondente: de exemplu, sistemul imunitar al organismului uman/sistemul de aparare al unei tari, vasele de sange/caile de comunicatie etc.
Un astfel de model nu ii era strain doctorului nostru. Mai clar si mai detaliat: el pretindea viitorului medic (acupunctor) sa fie un om de cultura. Insa nu numai un om "care are cultura", ci un om deplin, moral si profesional.
Dar e cazul sa ne situam mai bine in situatia reala de la noi din tara, dupa introducerea de pana acum. Poate inainte de a spune cum "trebuie sa fie", este cazul sa vedem cum este in realitate. Nu avem nevoie de date statistice ca sa observam realitatea, mass-media ne ajuta din plin: spatiul politic este populat de putini oameni de cultura. Las la o parte tendintele: de la inginerie searbada si limbaj de lemn catre expresii de agramatism si vulgaritate. "Datul in petic" la unii dintre functionarii politici este endemic. Nu doresc sa fiu sadic, insa vreau sa dau ca exemplu deja clasicul "ciocu' mic". Am sa trec totusi la ceva si mai trist, si anume la faptul ca unii oameni de cultura (din politica, asa cum spuneam) se comporta ca si cand nu ar fi oameni de cultura!!! Exista un mecanism distructiv, care il transforma pe omul de cultura (sau pe artist, sa zicem) intr-un posibil "terminator", atunci cand paseste in politica?
Despre autor:
Sursa: Adevarul
Te-ar putea interesa si:
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.