Coltul analistului DRUMUL LA REFERENDUM. SI DUPA.

Confruntarea desfasurata in jurul presedintelui Traian Basescu are tendinta sa absoarba treptat o importanta politica din ce in ce mai mare, fara ca principalii actori sa para constienti de consecintele tot mai grave ale evolutiei la care participa si fara a incerca sa le cotroleze.
1. 2005 - avem de-a face doar cu o confruntare a orgoliilor si ambitiilor personale ale liderilor Aliantei D.A., grupati in jurul celor doua palate ale guvernarii - Cotroceni si Victoria.
Purtata pe tot parcursul lui 2005, disputa Basescu -Tariceanu nu a avut nicio consecinta politica majora, ea ramanand o simpla competitie pentru imagine publica si pentru autoritate in interiorul guvernarii.
Redistribuirea resurselor de catre guvernanti tine cont in primul rand de criteriile aderarii la UE si doar in secundar de confruntarea putere-opozitie. Clientela politica - administrativa, economica si ideologica - incepe sa se reorienteze dinspre fosta putere (PSD) catre noua putere (ADA).
Ceea ce a mentinut in functiune Alianta D.A. si relatiile dintre palate a fost perceptia unui adversar comun - PSD - a carui pondere parlamentara si pozitie in administratia locala continuau sa fie, chiar si dupa alegeri, considerate o amenintare de catre coalitia aflata la guvernare.
2005 a fost un an dominat inca de confruntarea politica dintre taberele campaniei din 2004, iar competitia dintre liderii guvernarii era subsumata acesteia.
2006 - are loc o evolutie importanta, declansata de decaderea PSD: lupta dintre putere si opozitie este treptat abandonata in favoarea luptei din interiorul puterii.
PSD pierde parlamentari, pozitii de putere in sistemul politic (presedintia Camerei Deputatilor este doar cea mai importanta dintre ele), primari si consilieri locali si se scufunda intr-o lupta interna pentru conducere care ii erodeaza sustinerea electorala.
Incepe ascensiunea in sondaje a lui George Becali, expresie a confuziei, urmata de indiferenta, care se extind intr-un electorat nemultumit de diferenta dintre propria sa agenda politica si prioritatile politicienilor.
In lipsa unui adversar comun, solidaritatea partidelor ADA si a majoritatii guvernamentale se spulbera.
Confruntarea dintre liderii guvernarii se extinde pe doua noi fronturi: intre partidele componente si intre grupurile de sustinatori politici - de la administratie la cei economici si la intelectualii angajati.
Traian Basescu transforma competitia cu premierul in atac la PNL, din care reuseste sa rupa doar un fragment nesemnificativ. PD renunta la politica de partid si se rezuma la sustinerea fara rezerve a initiativelor prezidentiale.
Razboiul dintre liderii guvernarii se desfasoara prin atacarea cu egala ineficienta a sustinatorilor adversarului. Institutiile statului - de la serviciile de informatii si justitie si pana la ministerele si administratiile locale controlate de fiecare dintre "puteri" - sunt aruncate de asemenea in lupta si ajung sa se confrunte intre ele.
Mass-media se divizeaza intre sustinatori nedeclarati ai uneia sau alteia dintre parti, in functie de interesele proprietarilor si de preferintele personale ale jurnalistilor.
Presiunea externa, mai ales a UE, mentine inca o aparenta de "unitate" a guvernarii, dar Romania isi reduce substantial avantajele competitive produse de cresterea economica, de marimea sa si de rolul strategic regional.
Deciziile politice incep sa tina seama de loialitatile locale, iar resursele guvernarii sunt distribuite in functie de acestea.
Primul trimestru din 2007: reducerea presiunii europene permite confruntarii sa se radicalizeze si sa atraga in confruntare noi participanti.
Confruntarea dintre partidele guvernarii intra in impas ca urmare a incapacitatii fiecarei tabere de a o infrange decisiv pe cealalta. PLD si Stolojan sunt incapabili sa-l infranga pe Tariceanu si PNL, iar PNL este incapabil sa elimine PD de la guvernare.
Ambele tabere ameninta cu schimbarea sistemului politic: PNL propune "republica parlamentara", care il transforma pe Traian Basescu din personaj politic in personaj monden, iar Basescu ameninta cu un proiect de "republica prezidentiala" care i-ar permite sa domine si executivul si parlamentul. Proiecte ale unei noi Constitutii sunt elaborate si intr-o tabara si in alta.
Incepe competitia pentru aliante. Ambele tabere curteaza opozitia, mai ales PSD, PRM si UDMR (inclusiv alternativa secuiasca la UDMR). Traian Basescu ofera PSD functii in administratie (SRI este doar un exemplu) si incetarea haituirii juridice a liderilor sai, iar Tariceanu ofera sustinere pentru atacul parlamentar al PSD la ministrii fideli lui Basescu. PRM "joaca la doua capete" incercand sa obtina rolul de lider al opozitiei.
Incapabil sa construiasca o alianta a partidelor pentru sustinerea sa, Traian Basescu initiaza un atac general la "clasa politica", reprezentata de parlament, apeland la sustinerea populara si la cateva ONG ce par sa domine opinia publica. Electoratul este antrenat in lupta pentru putere din interiorul Aliantei D.A. prin intermediul mass-media, iar sondajele de opinie tin loc de alegeri.
Incapabil sa construiasca un sprijin electoral substantial, Calin Popescu Tariceanu construieste o alianta a partidelor politice ale puterii si opozitiei impotriva lui Traian Basescu. Scena confruntarii se muta in parlament. PSD si PRM devin arbitrii confruntarii din interiorul ADA si dintre Basescu si Tariceanu.
In efortul de a relua legatura pierduta cu electoratul si de a-si valorifica majoritatea parlamentara relativa, PSD intervine transformand conflictul Basescu - Tariceanu si PD - PNL intr-o confruntare Basescu - PSD, iar apoi Basescu - Parlament. PSD initiaza suspendarea de catre Parlament a Presedintelui Traian Basescu si construirea unei coalitii parlamentare anti-Basescu.
Electoratul incepe sa se divida intre sustinatori si adversari ai lui Traian Basescu, majoritatea refuzand, insa, sa se angreneze intr-un conflict fara miza pentru electorat.
4. Al doilea trimestru 2007: confruntarea se radicalizeaza si isi anunta consecintele.
Intelectualitatea asociata lui Traian Basescu dezvolta teoria "oligarhiei" - partidele (cu exceptia PD si PLD), parlamentarii, mass media si opozantii lui Traian Basescu sunt instrumente ale unui grup mic de capitalisti autohtoni care guverneaza indirect in folos propriu - si a "eroului salvator", Traian Basescu, care se sprijina pe "popor" impotriva partidelor politice.
Partidele puterii (PD, UDMR) si ale opozitiei parlamentare (fara PD) se coalizeaza impotriva lui Traian Basescu, pe care il acuza de incalcarea Constitutiei, tendinte dictatoriale, coruptie si imoralitate in politica si obtin suspendarea acestuia pentru o perioada de 30 de zile.
In schimb, Traian Basescu ameninta ca va cere demisia guvernului si dizolvarea parlamentului si ca va guverna prin referendum-uri succesive, ignorand sistemul parlamentar.
Confruntarea se internationalizeaza. Sunt atrasi in conflict politicienii europeni, mass-media internationala si opinia publica europeana prin extinderea campaniei pe urmele emigrantilor romani.
In acest moment, confruntarea, lipsita initial de orice miza politica reala, pune sub semnul intrebarii sistemul politic actual si institutiile sale centrale. Ambele tabere intentioneaza sa modifice radical Constitutia in caz de victorie. Diviziunile politice traditionale sunt depasite, diferentele de viziune si program sunt abandonate si intreg spectrul politic este pe cale sa se restructureze. La randul sau, electoratul se faramiteaza si tinde sa se repolarizeze dupa criterii inca nepolitice.
5. Dupa referendum. Indiferent de cine va castiga referendumul, politica romaneasca de dupa acesta se va modifica semnificativ si pe termen lung.

---

Despre autor: