Prin Nicolas Sarkozy, care de la inceputul campaniei electorale a dat dovada de intelepciune, lasandu-i pe adversarii sai sa se certe asupra unor reforme institutionale. Dincolo de dezbateri teoretice, el a pus accentul pe problemele de care sufera societatea, in ultimele doua decenii: invatamantul, relatia cu Europa si mai ales somajul. El pretinde societatii sa munceasca mai mult (nu doar 35 de ore saptamanal); numai prin munca statul va avea de castigat si va putea sustine sectoarele "neproductive", ca Sanatatea, Invatamantul, Mediul si chiar Sportul.
Iata-i crezul cu care a castigat inimile multor francezi: "Nu-mi doresc decat un singur lucru: sa adun poporul francez in jurul unui nou vis francez, cel al unei republici fratesti, unde fiecare isi va gasi locul si unde nimanui nu-i va mai fi frica de celalalt, unde diversitatea nu va mai fi traita ca o amenintare, ci ca o bogatie".
Portretul noului presedinte al Frantei
Nu-i o vorba in vant: din capul locului a tintit spre Elysée. Drum lung, incepand cu amintirea unui tanar care la prima intalnire a simpatizantilor republicani se afla in fundul salii si dorea sa fie la tribuna! Nu avea nici 20 ani cand a descoperit ca il pasioneaza politica. Astazi are 52 ani si a ajuns presedintele Republicii.
A urcat toate treptele pana aici; poate cea mai grea a fost castigarea primului tur de scrutin, un fel de referendum despre ceea ce vor francezii pentru soarta lor. In toate intalnirile avute in perioada respectiva si-a sustinut ideile si programele cu aceleasi argumente, fara a abdica de la principii, indiferent de cine-i statea impotriva sau alaturi. Primii care i-au remarcat calitatile au fost Charles Pasqua si Jacques Chirac, la vremea aceea prim ministru (in 1975) cand la putere era Uniunea Democratilor pentru Republica (UDR). Tanarul Sarkozy, militant din partea departamentului Hauts-de-Seine, starneste entuziasmul celor 25.000 participanti la miting si-l determina pe Chirac sa-l ia in serviciul sau, relatie care va dura trei decenii.
Este inceputul marii lui ascensiuni, sustin biografii sai, cand elevul va lua exemplul maestrului pentru "a elimina" adversarii, chit ca unii i-au fost prieteni; totul pentru a urca inca o treapta. Asa ajunge, in 1977, in consiliul municipal la Neuilly-sur-Seine, unde devine primar, in 1983. Dupa un deceniu, ajunge ministrul lui Edouard Balladur, angajandu-se alaturi de acesta in campania prezidentiala impotriva lui Jacques Chirac, omul care l-a propulsat si care, ulterior, il va ierta pentru "tradare"...
In 2002, Nicolas Sarkozy a fost numit ministru de Interne si s-a instalat in Place Beauvau, cu ideea esentiala de a pregati alegerile prezidentiale din 2007! Asa sustin comentatorii politici chit ca, timp de un an, Sarkozy a fost ministru de Finante, luand apoi fraiele UMP. El s-a prezentat in fata natiunii si a castigat pentru o Franta care aspira la statutul de prima putere democratica a lumii. Sarko a castigat "meciul" cu Sego deoarece le-a aratat francezilor - chiar imigrantilor - ca numai prin munca serioasa pot obtine o viata mai demna.