Teribil te mai pot dezamagi clasicii, daca, neajungandu-ti doar opera lor, te implici sufleteste si le iei la puricat biografia. Una dintre aceste dazamagiri poarta numele Louis-Ferdinand Celine, scriitorul francez care mi-a luat piuitul cu romanul sau „Calatorie la capatul noptii". Om mare la talent si la spirit, medic de profesie, Celine a fost un colaborationist destul de abject de-al fascistilor, socotind probabil ca asta-i calea pentru a-si pune in valoare antisemitismul care-l furnica pe sub piele.


Ca sa fiu sincer, deceptia mea e si mai mare, fiindca Celine parea ca detine instrumentul pentru a masura exact pericolul nazist. Intr-o conferinta tinuta la Berlin in 1942, el a sintetizat perfect situatia europeana: „Nemtii sunt nasoi, rusii nu-s nici ei mai breji. E ca si cum ai avea de ales intre ciuma si holera." Drept urmare, desi putea sa se abtina, el a ales ciuma.


Cuvintele sale nesabuite, rostite intr-un cadru oficial, puteau sa-l coste. Cu tot colaborationismul sau, abia-abia a scapat de arestare.