Amestecul strainilor in treburile interne ale Romaniei este o tema care revine, constant, in campaniile electorale. Acum, din nou de fapt, vedeta pare sa fie Rusia.

Conexiunea cu Rusia este o tema si mai nepopulara in Romania decit aderenta la trecutul comunist. Nu s-au facut, dupa stiinta mea, sondaje de opinie in Romania cu privire la care sint cele mai detestate tari de catre romani, dar pot sa bag mina in foc pentru faptul ca, daca s-ar face, Rusia ar iesi pe o pozitie cit se poate de vizibila. In acest moment si inca mult timp de acum inainte. Acest fapt e stiut de multa lume, nu doar de Traian Basescu. Numai ca, daca in actualul context politic exista cineva care avea nevoie de „tema Rusiei", fie si numai ca munitie electorala, atunci nimeni nu avea nevoie mai mare decit Traian Basescu.

Sa dam putin filmul inapoi. „Oligarhia" e deja o tema traditionala de bataie a ofensivei sau defensivei sefului suspendat al statului roman. E un adevar incontestabil: Traian Basescu datoreaza o mare parte din cota ridicata de incredere care se inregistreaza in dreptul numelui sau consecventei cu care a denuntat influenta oligarhiei in Romania. Era previzibil ca Traian Basescu va rostogoli tema oligarhiei si in campania electorala pentru referendum. Saptamina trecuta, presedintele-jucator a trecut la alt nivel in aceasta chestiune spinoasa. Intr-un interviu acordat cotidianului „Romania libera", inamicul numarul unu declarat al oligarhiei a pronuntat primul nume de oligarh autohton (Dinu Patriciu - nici o surpriza in acest sens!), dar, mai ales, a strecurat o „sopirla", prilej cu care a dat de mincare presei pentru zile bune. Traian Basescu a vorbit in treacat despre consultantul lui Putin, Aleksandr Kondyakov, cel care s-a intilnit recent cu mai multi lideri politici romani, intimplator sau nu, adversari declarati ai presedintelui suspendat.

Sugestia pe care a facut-o Traian Basescu este puternica, iar lovitura pe care o contine aceasta este dura. Cu nume si date si, mai ales, cu Rusia introdusa in ecuatie, seful suspendat al statului isi rotunjeste pachetul razboinic despre oligarhie. E o naivitate sa credem ca Rusia a plecat fara regrete din zona romaneasca. Mai realist e sa consideram ca, in toti acesti ani tulburi ai tranzitiei autohtone, „marele vecin de la rasarit" a lucrat sau a incercat sa lucreze in culise si in subterane; cit mai departe de lumina reflectoarelor, invaluit in cit se poate de multa liniste. Nu doar romanii - majoritatea lor - stiu ca Rusia nu e o prezenta usor digerabila aici, ci si rusii sint constienti de faptul ca nu sint bine priviti si, mai ales, bine primiti aici. Asa incit, directia atacului cu tinta Rusia executat de Traian Basescu nu vizeaza doar semnalarea „pericolului rusesc" (de pilda, si Emil Constantinescu a semnalat la modul general pericolul cu pricina), ci mai ales scoaterea la suprafata a acestuia, prin exemplificare.

In plus, dintr-o perspectiva electorala (inevitabila pentru momentul istoric pe care il traversam acum), miza esentiala a invocarii Rusiei si a buzduganelor ei e inducerea unei perceptii. Si anume, a unei perceptii de pe urma careia Traian Basescu va culege multe roade. Unele vor fi insa asa cum nu vrea: amare.