Carte Ce zici? Si alte cateva pre-texte

Cred ca pe vremea cenaclului "Junimea" de la Facultatea de limba si literatura romana a Universitatii Bucuresti, prin anii 70, cand acolo
s-a nascut ceea ce se va numi "Generatia 80", Adrian Georgescu, daca ar fi venit sa citeasca ceea ce scrie azi, ar fi produs un adevarat cutremur. Printre prozatorii care erau numiti pe atunci textualisti, Mircea Nedelciu, Gheorghe Craciun sau Gheorghe Iova erau unii dintre acestia. Doar intamplarea ca pe vremea aceea Adrian Georgescu nu scria proza, desi s-a nascut in 1952 la Pitesti, a facut ca acest cutremur sa nu existe. Practic, debutul lui editorial s-a produs in anul 2002, o data cu aparitia volumului "Rebutarea omenirii". Din acel moment, activitatea lui literara devine prolifica, desi autorul se plaseaza intr-un fel in afara mainstream-ului, cum le place unora sa spuna. Cert este ca proza lui este cu totul speciala: ideile sunt dense, textul este in maniera textualista a anilor 70, dar ultra-elaborat. Titlurile cartilor ar fi facut deliciul prietenilor mei din Generatia 80 de acum trei decenii: penultimul lui roman se numeste pur si simplu "Carte", iar ultimul, acesta la care ma opresc acum, se intituleaza "Nu-i asa?" Atat despre titluri. Veronica Anghelescu, cea care scrie prefata acestei culegeri de sase povestiri ample, spune ca aceasta este cea mai auto-biografica din toate cartile semnate de Adrian Georgescu, si trebuie ca stie ce zice, chiar daca intr-o scrisoare catre Arnold Zweig din 1939, Freud spunea ca "adevarul biografic nu exista, autorul se bazeaza pe minciuni, secrete si ipocrizie". In mare avea dreptate, dar nu este mai putin adevarat ca minciuna, secretele si ipocrizia faptelor biografice fac uneori cea mai buna literatura. Cum se dovedeste a fi si literatura lui Adrian Georgescu, despre care aflu ca acum locuieste in sectorul 6 si, intr-un fel, se cheama ca suntem vecini. Nu am loc de citate, asa ca voi aminti doar titlurile celor sase proze. Prima se numeste "Eu sunt triumfatorul!" in care naratorul isi asuma responsabilitatea parasirii familiei pentru o femeie tanara. A doua, Iubitule, unde iti este Dumnezeu? este povestea remuscarii si a pedepsirii. In Si copilasii put! apar trei personaje: "femeia creata", Diavolul si "A", naratorul. A trebuie sa fie Adrian (Georgescu), despre "femeia creata", prefatatoarea volumului zice ca este chiar ea, iar Diavolul stie toata lumea cine este. A patra poveste se numeste "?!", a cincea poarta titlul invers "!?", iar ultima da titlul volumului, "Nu-i asa?", cititorul neavand alta optiune decat sa recunoasca, epuizat: "Asa-i!". Daca ne luam dupa substanta textelor, totul vorbeste despre iubire, iar daca ne luam dupa semnele de punctuatie prezente in toate cele sase titluri de povestiri, asta trebuie sa insemne ca autorul insusi se indoieste si se minuneaza de existenta ei, inca, pe acest Pamant.

---

Despre autor: