Presedintele suspendat al Romaniei si-a reluat vechea si verificata tactica electorala, plasand-o, de data aceasta, la nivel global. Scenariul este acelasi: incercuit de fortele raului, Basescu promite sa le infranga, singur impotriva tuturor, spre binele poporului. Promisiunea n-a fost niciodata onorata. Dimpotriva, din an in an, cercul "dusmanilor" s-a largit considerabil. La inceput au fost pesedistii, care i-au zadarnicit planurile marete de la Primaria Capitalei (desi nu l-au impiedicat, totusi, sa-si dea singur casa din Mihaileanu). Apoi l-au tradat liberalii. Acum, toata clasa politica romaneasca (fireste, cu exceptia PD si a fantomaticului PLD) s-a coalizat impotriva sa. Cu sprijinul oligarhilor, al grupurilor de interese si al presei aservite. Nu stiu cum face Traian Basescu, dar, in loc sa ucida balaurul, pare sa-l cloneze la nesfarsit. Lupta sa cu "sistemul ticalosit" se rezuma, de fapt, la acuzatii si insinuari. Care nu au produs, pana acum, decat galagie.
"Nu a fost lasat sa-si indeplineasca misiunea", il apara pe presedinte sustinatorii sai. "Nu a avut parghiile necesare", adauga cei care vor puteri sporite pentru seful statului. Asa sa fie? Timp de doi ani, PD-ul fidel lui Basescu a controlat Ministerul de Interne, Justitia si, mai tarziu, Armata. Serviciile secrete au fost si ele aliniate sub comanda Cotroceniului. Cat de mari ar trebui sa fie puterile presedintelui pentru ca acesta sa-si asume, in sfarsit, responsabilitatea propriei administratii?
"Totul sau nimic" - ne cere, din nou, Traian Basescu, la fel ca pe vremea cand candida pentru un al doilea mandat la Primaria Capitalei. Obiectivul sau: o republica prezidentiala si un Parlament obedient. PD-ul a enuntat deja "pasii de urmat" dupa referendum: dizolvarea Legislativului, alegeri anticipate si modificarea Constitutiei.
Oricat de popular ar fi Basescu, nu este sigur ca romanii ar fi dispusi sa se intoarca la modelul "tatucului" atotputernic, acordandu-i prerogative pe masura ambitiilor sale. Nici macar frica de oligarhi nu poate sterge amintirile deceniilor de totalitarism. Asa ca presedintele a decis sa pedaleze pe marile spaime nationale. Pericolul unguresc nu prea mai poate fi fluturat acum, dupa admiterea in Uniunea Europeana. Asa ca a mai ramas Rusia.
Am asistat, in ultimele saptamani, la o campanie profesionista menita sa acrediteze ideea ca Moscova s-ar afla in spatele suspendarii lui Traian Basescu. Teoria a fost strecurata insidios si preluata insistent in presa, inainte ca presedintele sa o confirme ambiguu, aruncand pe piata un singur nume: Kondyakov. "Un domn foarte important", lider al masoneriei ruse si consilier al lui Putin. A fost suficient pentru ca opinia publica sa se inflameze la aflarea stirii ca premierul Tariceanu s-a intalnit, pentru 15 minute, cu acest personaj.
Nu stiu cat de "important" este, in realitate, Kondyakov. S-ar putea sa nu fie, si atunci balciul ramane doar ridicol. Daca, insa, se bucura cu adevarat de influenta cu care este creditat la noi, atunci manevra lui Basescu este de-a dreptul iresponsabila. Nici macar Washingtonul nu-si permite sa-si taie puntile catre Moscova. Presedintelui nostru nu-i mai ajung, se pare, inamicii interni si a inceput sa si-i caute - cu lumanarea - si peste hotare. Doamne-fereste sa-i gaseasca! Nu vor fi doar ai lui, ci ai Romaniei.