Electoratul francez a revenit, ieri, la urne, pentru a se pronunta asupra succesorului lui Jacques Chirac la Palatul Elysee, in cadrul celui de-al doilea tur al alegerilor prezidentiale. Votat, la 22 aprilie, de 31,18% dintre francezi, candidatul Dreptei, Nicolas Sarkozy, conducea, in ajun, in preferintele alegatorilor cu 55% din intentiile de vot, urmat la nu mai putin de 10 puncte distanta de reprezentanta Stangii, Segolene Royal. Diferenta parea sa fie confirmata de mass-media belgiene si elvetiene, care il declarau, aseara, invingator, cu 53-55% din sufragiile exprimate.
Desi cele peste 65.000 de sectii de votare pregatite pentru cei aproximativ 44,5 milioane de alegatori din Franta au fost deschise, ieri, la ora locala 08:00, runda finala a prezidentialelor a avut parte de un debut devansat, francezii din America si Oceania fiind asteptati sambata la vot, din cauza diferentei de fus orar. Daca la 22 aprilie startul confruntarii pentru functia suprema in stat beneficia de o participare record, de aproximativ 84%, potrivit cifrelor avansate de Ministerul de Interne de la Paris la sfarsitul zilei, interesul electoratului francez fata de cursa pentru Elysee nu a scazut nici in cazul celui de-al doilea tur de scrutin, autoritatile anuntand, ieri, in jurul orei 17:00, o rata de participare de 71,1%. Fara a mai astepta confirmarile oficiale, programate pentru ora locala 20:00, sustinatorii candidatului de Dreapta, Nicolas Sarkozy, au inceput sa sarbatoreasca, aseara, victoria reprezentantului Uniunii pentru o Miscare Populara (UMP), anuntata, de altfel, de mass-media belgiene. "A castigat, a castigat!", au strigat militantii partidului UMP, in baza informatiilor neoficiale aparute inainte de incheierea votului, potrivit carora Sarkozy si-ar fi adjudecat scrutinul cu 53-55% din sufragii. In antiteza, la sediul Partidului Socialist (PS), atmosfera era sumbra printre sustinatorii contracandidatei lui Sarkozy, Segolene Royal.
Pe ultima suta de metri de campanie
Decalajul dintre candidatul Uniunii pentru o Miscare Populara si reprezentanta Partidului Socialist, prezentat de sondajele de opinie realizate inaintea scrutinului de ieri si confirmat de exit-poll-uri, se evidentiase inca de la jumatatea saptamanii trecute, in urma dezbaterii televizate de miercuri, in cadrul careia conservatorul Sarkozy a parat cu mult calm atacurile furibunde ale socialistei Royal, ale caror ecouri s-au facut auzite pana la incheierea campaniei electorale. Intr-o ultima interventie adresata electoratului, candidatul UMP a taxat remarcele "belicoase" ale reprezentantei PS, apreciind ca estimarile acesteia, referitoare la izbucnirea unor ample manifestatii de strada in eventualitatea unei victorii a dreptei, sunt semnul "unei ingrijoratoare forme de intoleranta". "Nu cred ca am auzit vreodata o astfel de sugestie. Sa sustii ca nevotarea unui candidat va declansa violente inseamna pur si simplu sa refuzi dreptul democratic la exprimare al unei persoane. Acest limbaj belicos reprezinta o negare a regulilor de baza ale democratiei", a declarat Sarkozy pentru cotidianul Le Parisien, in replica la afirmatiile anterioare ale lui Royal, potrivit carora candidatul Dreptei ar reprezenta "o optiune periculoasa". Avertismentele candidatului Uniunii pentru o Miscare Populara nu si-au gasit loc in paginile cotidianului, fiind publicate doar in pagina de Internet a ziarului, dupa ce socialistii au avertizat ca includerea acestora in versiunea tiparita ar putea contraveni legii electorale franceze, care interzice orice forma de promovare a candidatilor din momentul incheierii campaniei.
Foto: EPA Cu ochii in patru
Atentionarile candidatei socialiste nu au ramas insa fara ecou, autoritatile de la Paris dispunand, ieri, mobilizarea a peste 8000 de politisti si jandarmi in vederea evitarii unor incidente violente, in contextul in care nu era exclus ca simpatizantii reprezentantului Dreptei sa sarbatoreasca, in noaptea de duminica spre luni, victoria favoritului lor. Surse din politie si-au explicat precautia prin faptul ca fostul ministru de Interne, Nicolas Sarkozy, care in 2005 a promis "sa curete" periferiile, "provoaca reactii de respingere" in anumite cartiere sensibile. In pofida concentrarilor dispuse de oficialitatile pariziene, nu mai putin de 27 de vehicule au fost incendiate in unele arondismente ale Capitalei franceze, aparent in cadrul unor incidente premeditate. Cu ocazia primului tur al alegerilor prezidentiale din Franta, peste 60 de autovehicule au fost incendiate la Paris, noteaza Le Figaro. (Anne-Marie LupaScu)
Prerogativele presedintelui Republicii Franceze
Presedintele Republicii Franceze dispune de prerogative rareori intalnite in marile democratii occidentale, el avand puterea de a-i numi pe membrii guvernului, de a dizolva Adunarea Nationala sau de a folosi "butonul rosu" nuclear, comenteaza AFP, citat de Mediafax.
Prerogativele presedintelui sunt definite de Constitutia din 4 octombrie 1958, care consacra impartirea puterii executive intre presedinte si premier. Incepand din 1959, a fost impusa si notiunea de "domeniu rezervat" al presedintelui in materie de diplomatie si aparare. Presedintele Republicii vegheaza la respectarea Constitutiei, asigurand functionarea puterii publice si continuitatea statului. El este garantul independentei nationale si al integritatii teritoriului, in acest context el dispunand de "butonul nuclear", in realitate o cheie de cifru. Conform articolului 16 din Constitutie, presedintele ia masurile necesare in caz de amenintari grave si imediate. Tot seful statului este cel care il numeste pe primul ministru si pune capat exercitarii atributiilor acestuia in momentul depunerii demisiei guvernului. La propunerea prim-ministrului, el ii numeste pe membrii guvernului sau ii demite. Presedintele francez prezideaza Consiliul de Ministri si semneaza ordonante si decrete. Seful statului francez acrediteaza ambasadorii, negociaza si ratifica tratatele, este comandant al armatei si poate propune convocarea de referendumuri asupra anumitor proiecte de lege. Presedintele promulga legi, poate dizolva Adunarea Nationala si poate convoca Parlamentul in sesiune extraordinara. El este garantul independentei autoritatii judiciare si prezideaza Consiliul Superior al Magistraturii. Seful statului are si initiativa de revizuire a Constitutiei, ca si Parlamentul. In istoria Frantei au existat trei perioade de coabitare stanga - dreapta (1986-1988, 1993-1995 si 1997-2002), care au slabit functia prezidentiala, in situatii in care seful statului a avut statut de lider al opozitiei. Totusi, reducerea la cinci ani a mandatului prezidential reduce si sansele aparitiei unor astfel de situatii. (D.E.)
Sarko si "pleava societatii"
In varsta de 52 de ani, fostul ministrul de Interne, Nicolas Sarkozy, membru al Uniunii pentru o Miscare Populara, aflata la guvernare, a intrat in cursa pentru Palatul Elysee cu dorinta de a realiza o "schimbare profunda" a tarii. "Candidez la presedintia Republicii nu pentru a incununa o cariera politica", ci "pentru a actiona" si pentru a "schimba profund" Franta, declara Sarkozy la inceputul campaniei electorale, promitand sa "inventeze un nou model francez", bazat pe "valoarea muncii" si "reinventarea Republicii". Fiu al unui emigrant ungur, Sarkozy a venit la conducerea UMP in urma cu trei ani, devenind "principalul jandarm al Frantei" odata cu preluarea portofoliului Afacerilor Interne, in 2002. Intentiile sale de a "curata" suburbiile problematice, de a combate delincventa si imigratia clandestina, dar si folosirea termenului "pleava societatii", au devenit celebre, dar i-au afectat popularitatea in randul tinerilor. (D.E.)
Sego si "democratia participativa"
La 53 de ani, socialista Segolene Royal si-a propus sa devina prima femeie presedinte al Frantei, dorind sa intruchipeze reinnoirea fortelor de Stanga printr-un dozaj inteligent de sarm, curaj si conservatorism. Fosta consiliera a presedintelui Francois Mitterrand si membra a Partidului Socialist din 1978, Segolene Royal s-a impus in fata "baronilor" din propriul partid prin faptul ca a luat pozitie fata de o serie de probleme legate de societate deseori neglijate de politicieni, de la copii maltratati, la violenta si programele de televiziune. Dezideratul lui Royal este crearea unei "democratii participative" in care accentul ar fi pus in mod special pe educatie. In ceea ce priveste Europa, ea doreste "reconstruire prin probe", cu "proiecte care ating viata cotidiana a francezilor". Unele dintre pozitiile adoptate de Segolene Royal i-au atras critici din partea unor membri ai propriei tabere, care au acuzat-o de deriva catre Dreapta si de populism. (D.E.)