Fosta gimnasta e convinsa ca are dosar la CNSAS, dar nu tine sa-l rasfoiasca.

Interesul lui Ion Tiriac fata de propriul dosar
de la Securitate nu a convins-o pe Nadia Comaneci
sa faca o solicitare la CNSAS Traian Basescu solicita SRI, la sfirsitul lui 2006, sa desecretizeze dosarele sportivilor inainte de integrarea Romaniei in Uniunea Europeana. De atunci, kilometri de arhive au ajuns la CNSAS, insa fostele mari glorii nu s-au grabit sa readuca in actualitate o istorie care face parte din cariera lor. Fostul mare tenisman Ion Tiriac a tras zilele trecute cu ochiul prin propriul dosar, iar notorietatea de care se bucura a facut ca tot mai multi fosti campioni sa devina curiosi in legatura cu trecutul. Ilie Nastase nu putea sa nu joace la dublu cu Tiriac si in acest meci, dar inca exista multi care nu doresc sa deschida o cutie a Pandorei. Nadia Comaneci ar trebui sa aiba ea singura kilometri de dosare, data fiind celebritatea de care se bucura. Chiar daca recunoaste ca pentru ea celebritatea echivala cu „inchisoarea", telefoanele erau ascultate, „baieti cu ochi albastri erau mereu pe urmele mele", iar „iesirile" se rezumau la tarile socialiste, fosta mare campioana nu doreste rascolirea trecutului.

Fragmentar, un puzzle al relatiilor Nadiei cu regimul comunist a fost reconstituit de apropiati. „Cu o luna inaintea solutiei disperate la care a recurs cu un curaj impresionant, Nadia a fost la Cimpina, impreuna cu actorul Stefan Tapalaga, cu comentatorul sportiv Ioan Chirila si cu semnatarul acestor rinduri. Acolo, in frumosul oras prahovean, ne-am intilnit cu tinerii, la un dialog despre sport, iar Nadia ne povestea pe drum cit de greu o duce in realitate, ca leafa de mizerie pe care o primea de la Consiliul National pentru Educatie Fizica si Sport nu-i ajungea, ca nu i se mai permitea sa onoreze nici o invitatie peste hotare, ca telefonul ii este permanent supravegheat. Pentru «spectacolul» de la Cimpina, Nadia a primit un onorariu de 1.500 de lei si era atit de fericita ca are un ban in buzunar, cum nu va puteti inchipui", scria jurnalistul Horia Alexandrescu in cotidianul „Tineretul Liber", din 6 iunie 1990.

Sufocata de restrictiile regimului de atunci, Nadia a reusit sa evadeze din lagarul comunist in noaptea de 24 spre 25 noiembrie 1989, alegind visul american. Chiar si asa, pina sa-si gaseasca linistea urma sa mai treaca inca o luna. Si asta, pentru ca era constienta ca cei lasati acasa - mama, Stefania Comaneci, si fratele, Adrian - aveau „sa plateasca" pentru fuga ei. La Bucuresti, familia era pazita si anchetata zi si noapte, casa fusese perchezitionata, iar camera fostei gimnaste era sigilata. Pentru ca telefoanele erau ascultate, rudele reuseau totusi sa afle ce se intimpla cu Nadia prin intermediul postului de Radio Europa Libera. „Ascultam radioul pentru a afla ce se intimpla cu fata. Acolo dadeau pas cu pas ce face Nadia", ne-a declarat Stefania Comaneci. Daca familia „se linistise" stiind ca Nadia a ajuns cu bine in „tara tuturor posibilitatilor", nu acelasi lucru putea spune si fosta gimnasta. Desi se afla intr-o tara libera, ea nu putea lua legatura cu cei dragi. Abia in primele zile ale lui ianuarie 1990, Nadia a reusit sa vorbeasca, prin intermediul CNN, cu mama si cu fratele ei.

Fuga Nadiei i-a adus fata-n fata cu Securitatea si pe angajatii federatiei. Presedinte al forului de gimnastica, Nicolae Vieru a trebuit sa dea cu subsemnatul: „In 1989 am fost chemat seara de acasa de presedintele sportului de atunci, generalul Oprita. Eram presedintele federatiei, la acea vreme. A inceput sa tipe la mine: Vierule, ce pazesti de nu stii ca Nadia a parasit tara? Cum te-ai ocupat tu de ea, ce educatie i-ai dat? La momentul respectiv, Nadia era antrenor federal in cadrul FRG. M-a trimis la mama ei sa o intreb ce stie. Au venit ofiteri de securitate, mi-au luat declaratii despre ce banuiesc in legatura cu plecarea Nadiei. Mai mult, s-a organizat chiar o sedinta mare la partid", povesteste Nicolae Vieru.

Nadia a lasat insa trecutul in urma. Acum are o cariera in SUA, iar pe plan familial este mama si o sotie fericita: „Nu sint interesata sa-mi vad dosarul de la Securitate, pentru ca nu doresc sa stiu cine dadea raport despre mine. Asa a fost sa fie atunci…".

3.000 de spioni STASI in trening Nu doar in Romania erau racolati informatori din rindul sportivilor. Conform cercetarilor efectuate de specialistul in stiinte sportive Giselher Spitzer, 66 de sportivi si oficiali ai lotului national al RDG erau activi ca informatori in cursul Jocurilor Olimpice de la München din 1972, executind diferite misiuni care nu aveau de-a face numai cu sportul. In timp, proportia informatorilor din lotul RDG a crescut mereu. La Montreal, 14% din lot erau informatori, iar la Sarajevo - un sportiv din patru era agent sau colaborator al STASI, temuta politie secreta est-germana. Spitzer considera ca in cadrul asociatiilor sportive din RDG activau cam 3.000 de spioni STASI, printre acestia numarindu-se si celebritati cum ar fi Katarina Witt (foto).

Nadia Comaneci: "Nu sint interesata sa-mi vad dosarul de la Securitate, pentru ca nu doresc sa stiu cine dadea raport despre mine. Asa a fost sa fie atunci…"