Am vazut duminica, pe Antena 3, un foarte interesant documentar despre campania lui Nicolas Sarkozy. Trecind dincolo de aspectul publicitar si de micile doze de sinceritate calculata din culisele frontului electoral, documentarul a avut onestitatea de a pastra intacte elementele centrale ale unei campanii. In fond, sper ca toata lumea e convinsa de asta, orice intreprindere de acest gen este un exercitiu de seductie colectiva, o campanie de marketing destinata vinzarii unui brand viu, similar, de fapt, oricarei alte vedete pop. Revenind acum la continutul documentarului cu pricina, o discutie intre un grup de lobby al unor vinatori locali si consilierul lui Sarkozy mi s-a parut paradigmatica. Oamenii amenintau delicat ca, daca nu vor fi sprijiniti in proiectul lor de marire a cotelor de vinatoare, vor vota cu Le Pen. Bun si Le Pen asta la ceva! Acesti domni au  devenit, iata, un fel de microbi de serviciu ai democratiei. Celulele electorale ameninta cu greva imunitara daca nu sint hranite. Optiunea pentru Le Pen, ca si pentru Vadim la noi, a ajuns sa fie un prilej de negocieri intre grupuri de lobby, care au acum o forma democratica de a pune presiune asupra candidatilor principali: ii ameninta cu antidemocratia. Sint convins ca orice extremist serios stie ca e un brand politic de consum, un soi de lup rau de plus, bun de speriat scufitele prea rosii sau gulerele prea albe.