Fiecare epoca istorica a avut un anume fel de a gusta plimbarea. Nu avem suficiente descrieri ale cotidianului medieval bucurestean pentru a decupa un fragment al timpului liber de odinioara insa, pentru secolul al XVIII-lea, avem marturisirile unor negustori sau diplomati straini care au tranzitat Bucurestiul sau au ramas aici pret de cativa ani.


Plimbarea secolului al XVIII-lea trebuia sa slalomeze printre ani de conflicte, lungi perioade de bejenii, epidemii de holera si ciuma. Adesea, tihna timpului liber se consuma insular in viata celor care-si puteau oferi o iesire dincolo de targul de atunci, prin ostrovul Sf. Elefterie, padurea Banesii sau mosiile mai indepartate si mai sigure. In privinta resedintelor boieresti inconjurate de gradini intinse, timpul liber al amiezii sau al serii era trait patriarhal in chioscul inconjurat de trandafiri sau fucsii, alaturi de ciubucul adorat si nelipsita cafea. Aceasta pentru domni, deoarece doamnele se retrageau in camerele lor pentru cateva ceasuri de lucru la gherghef, intrerupte de scurte vizite ale rudelor sau vecinelor.


Plimbarea secolului al XIX-lea sufera schimbari radicale, incepand cu anii 1830-1835. Apar primele gradini publice, cum a fost Cismigiul sau Soseaua Pavel Kiseleff.