Presedintele TVR a cedat unui lung sir de atacuri si a demisionat. Am contorizat esecurile si reusitele din timpul mandatului sau.

Esecuri. Dezorganizarea din zonele juridica si financiara, culminind cu pierderea drepturilor de transmitere a Ligii I (ceea ce a declansat scandalul soldat cu demisia).

La inceputul lui 2007, Giurgiu a intrat in jocuri politice. Dupa interviurile consecutive cu Traian Basescu si Calin Popescu Tariceanu, el a sperat la un ajutor din partea Guvernului (marirea taxei tv, sprijin pentru raportul de activitate), care nu a mai venit. Compromisurile au ramas, directoarei stirilor TVR, Rodica Culcer, este suspendata si in ziua de azi. Cind PSD a anuntat ca sustine Guvernul minoritar, presiunile politice s-au inasprit, asa cum afirma si Giurgiu in textul demisiei sale.

Cheltuieli nejustificate: salariu de 7.500 de euro lunar pentru consilierul englez Lovitt, a carui munca a ramas un mister; multe decizii inexplicabile in zona de marketing, colaborari externe fara rezultate concrete.

Slabiciuni in comunicare si in decizii. Un manager ia decizii pe termen lung, nu pe doua-trei luni. Giurgiu a mintit presa de citeva ori referitor la banii pentru transmisiuni fotbalistice si nu a fost ferm in lamurirea intimplarilor dubioase din TVR.

Nu a putut schimba mai nimic din traseul greoi al banilor si al proiectelor in postul public.

Nu a prevazut negocierile grele cu Electrica pentru taxa tv de la inceputul lui 2007. Noile contracte au dat lovitura financiara decisiva - acesta a fost momentul in care a izbucnit criza de cash.

Nu a comunicat clar, la momentul respectiv, marea plata a drepturilor de autor in valoare de zeci de milioane de dolari, cauzata de pierderea unui proces inceput cu multi ani in urma.

Nu a evitat ferm contractele TVR cu firma sa ramasa in grija sotiei sau coproductiile TVR cu Consiliul National al Cinematografiei, care au lasat, de asemenea, loc de interpretari.

Reusite. Datele sint clare. Publicul a fost intinerit de show-uri, filme si seriale care au fost date drept mari pierzatoare, dar care si-au atins tinta.

Departamentul de Stiri a suferit schimbari in bine. Au fost ezitari, dar stirile au mers spre bine si pe TVR 1, si pe TVR 2. Mai erau multe de facut, dar proiectul a fost sabotat de presiunile politice reizbucnite in 2007.

Postul public a ramas principalul difuzor de filme si de seriale excelente. In timp ce PRO TV sau Antena 1 promoveaza agresiv mai ales filme de mina a patra, TVR isi mentine de ani buni standardul ridicat.

Nota. Textele care cuprind celebra sintagma „banii nostri" sint, de obicei, lipsite de nuante. Nu poti face televiziune fara sa risti. Din punctul meu de vedere, e bine ca banii au fost pierduti cu seriale scumpe straine sau chiar romanesti („La urgenta", a fost o incercare interesanta) si nu au fost cistigati cu vreo telenovela idioata. Cred insa ca „Mari Romani" a fost un rateu complet. Dar astea sint riscurile. Giurgiu nu a stiut sa-si expuna coerent nici intentiile, nici riscurile.

Concluzie. Giurgiu a gresit clar in citeva rinduri. A reusit sa aduca si un alt public, mai tinar, catre TVR. Orice presedinte TVR e usor manipulabil politic. Prin lege, atentie! Iar Giurgiu nu s-a remarcat prin tarie de caracter ca sa reziste in aceste conditii. A cedat pentru a-si asigura spate politic, iar apoi a fost fortat sa demisioneze chiar de catre fostii sustinatori.

Citeste si: Istoria sefilor TVR: legaturi bolnavicioase cu politica