Blestemul generatiei de sacrificiu pare sa urmareasca natia romana prin toate timpurile. Parintii nostri au fost generatie de sacrificiu, noi insine am fost stigmatizati cu aceeasi povara, iar cei care ne-au urmat poarta si ei, trist, neputinta de a depasi aceasta conditie. Raluca Stroescu tinde sa devina un simbol, iar moartea ei a trezit parca tinerii prinsi in lupta disperata pentru supravietuire. Incotro ne indreptam? Ce facem cu vietile noastre? Poate pentru prima oara, moartea unei tinere, sacrificata pe altarul intereselor unor companii puternice, a reusit sa cutremure o intreaga generatie. Generatia celor pentru care singura sansa pe care le-o mai acorda societatea este aceea de a munci pana la epuizare. Si aceasta sansa nu este pentru oricine, ci reprezinta un privilegiu. Dat celor mai buni dintre cei buni. Dat varfurilor. Dat valorilor. Doar acelora le mai permite societatea romaneasca sa moara cu dosarele strans imbratisate la piept.