Articolul prin care a fost modificata Legea referendumului, desi catalogat ca fiind constitutional, e o prostie juridica si un nonsens.

Daca asezam articolul modificat din Legea referendumului la locul sau si citim legea de la cap la coada, vedem ca ceea ce au facut parlamentarii nu e nici ilegal, nici neconstitutional, si probabil ca nici nu ingrasa. E doar o uriasa prostie juridica si un nonsens. Iata de ce.

Legea referendumului incepe cu un set de dispozitii generale, in care sint definite tipurile de referendum - national si local - si sint enuntate domeniile care pot constitui subiect de referendum national: modificarea Constitutiei, demiterea presedintelui si probleme de interes national. Partea de dispozitii generale se incheie cu alineatul 2 al articolului 5, in care se fixeaza conditia de valabilitate a oricarui tip de referendum: sa vina la vot macar jumatate plus unu dintre cetatenii inscrisi pe liste.

Urmeaza apoi dispozitii specifice fiecarui tip de referendum, cu precizari exprese referitoare la modul de evaluare a rezultatelor. Pina acum, la referendumul pentru demiterea presedintelui era stipulat, in articolul 10, ca pentru validare trebuie sa voteze „DA" jumatate plus unu dintre cei inscrisi pe liste, in vreme ce la celelalte doua tipuri era suficienta majoritatea celor care au venit la vot. In noua formulare, acest articol 10 arata asa: „Prin derogare de la art. 5 alin. 2, demiterea Presedintelui Romaniei este aprobata daca a intrunit majoritatea voturilor valabil exprimate (…)".

Observam insa ca sintagma „prin derogare de la art. 5 alin. 2" nu modifica articolul 10, cel referitor la evaluarea rezultatului, ci isi propune sa altereze conditia de valabilitate a acestui tip de referendum. Numai ca nu o face pina la capat: intentia derogatorie, anuntata prin sintagma „prin derogare de la art. 5 alin. 2", nu este urmata si de fixarea limitelor acestei derogari, de explicitarea ei, asa cum se intimpla in toate actele normative care contin derogari.

Prin aceasta bilba, initiatorii au crezut ca au impuscat doi iepuri dintr-o data: au lasat in aer orice conditie de prezenta la vot, caci nu au explicitat limitele derogarii pe care au propus-o, si au redus numarul de voturi necesar pentru demiterea presedintelui. Numai ca, lasind ambii iepuri in aceeasi propozitie, a rezultat o trasnaie care, in limbaj nejuridic, poate fi tradusa astfel: demiterea presedintelui prin votul majoritatii celor prezenti la vot s-a adoptat prin derogare de la conditiile de prezenta la vot. Ceea ce este pur si simplu fals si ilogic. Curtea Constitutionala nu avea ce face: in limitele legii fundamentale, parlamentarii pot vota orice, inclusiv prostii, fara ca acestea sa fie neaparat neconstitutionale.

Cum s-a ajuns aici? Bucataria acestui act normativ ne lumineaza pe deplin. In textul initial nu exista expresia derogatorie, ci se fixau doar noile conditii de evaluare a rezultatului referendumului. Abia la votul final, deputatul PSD Florin Iordache a propus pe furis derogarea, iar majoritatea a votat-o cu voiosie si fara prea mult discernamint, cita vreme aceasta usura mult conditiile de demitere a presedintelui. Statura intelectuala a domnului deputat Iordache nu-l recomanda pentru o asemenea prostie: domnia sa e inginer la baza, deci asteptam ceva rigoare, si a facut si studii juridice la batrinete. Si atunci? Raspunsul il gasim, poate, tot in biografia sa: e din Caracal.