O recenta, surprinzatoare si neasteptata expozitie, gazduita de eleganta sala "Galateca" a Bibliotecii Centrale Universitare din Bucuresti, ce s-a inchis in aceste zile capricioase de primavara, a readus in atentia publicului lumea romaneasca interbelica. Pictorita Nuni Dona, nepoata lui Barbu Stefanescu Delavrancea, se dovedeste depozitara unei intregi istorii romanesti. Nu doar plastice. Ar fi mai intai aspectul artistic, lucrarile prezentate pe simezele expozitiei. Uleiuri, de mici dimensiuni in general, grafica si acuarele de mare finete, gravuri sau proiectele unor fresce, de mari dimensiuni, realizate in diferite colturi ale Romaniei. Cine sa-si inchipuie, cand tot vedeam la televizor secvente din Sala de Consiliu a Primariei Bucurestilor, ca frumoasele si expresivele fresce in stil neoclasic romanesc din spatele binecunoscutelor figuri patibulare ale dlor Halaicu si Lis sunt realizate de o mare si discreta artista precum Nuni Dona? Nascuta in 1916, cu studii la Academia de Arte Frumoase din Bucuresti la clasa pictorului Francisc Sirato, Nuni Dona va parcurge cu seninatate si consecventa decenii de istorie. A trait si a pictat dupa pofta inimii, destinul harazindu-i o viata lunga. Dl. Florin Colonas a facut un binevenit gest recuperator de a aduna laolalta lucrari ale artistei din diferite colectii. Cu o tematica restransa, interesul artistei se concentreaza pe tot ce vede, ii iese in cale. Lucreaza rapid, tuse nervoase. Oamenii si peisajele sunt bune pretexte pentru a percepe si intelege lumea din preajma. Sunt multe portrete in expozitie, dintre cele mai reusite, reinviind o lume apusa. Unde Florica Musicescu se poate intalni cu Cella Delevrancea si Mihai Jora, unde Marica Sion Caragiale, sotia inubliabilului Mateiu si sora ei Florica Sion, sotia pictorului de marine Voinescu, apar ca doua cucoane desprinse din romanele lui Camil/Cezar Petrescu, pictorii Alexandru Istrati si Natalia Dumitrescu, cei care au fost alaturi de Brancusi in ultimii lui ani de la Paris revin printre noi, ca si pictorul "Eu-geniu" Dragutescu, cum il ironizeaza amical artista pe un grafician eminent, si lista poate fi completata, Wanda Sachelarie-Vladimirescu, Ghita Popescu si nuduri lasciv-languroase sau secvente decupate din peisajul, urban si rural pe unde au purtat-o pasii pe artista. Acuarele si pasteluri de mare acuratete a compozitiei si culorilor, un talent aparte de a prinde esentialul. Am lasat la urma cateva lucrari in care apare Jenny Acterian, buna ei prietena. Coincidenta sau jocul ielelor, autoarea unui fabulos "Jurnalul unei fete greu de multumit", ce apare chiar in aceste zile la editura "Humanitas". Intr-o editie noua, adaugita si mai aproape de intregul ei, ingrijita de Doina Uricariu. Jurnalul surorii fratilor Arsavir si Haig Acterian a fost o revelatie la aparitia lui. Se poate relua cu mult folos, doar si pentru a reinvia o lume si medita in jurul unor importante teme/ idei legate de vietile noastre: ce facem cu ele si cu lumea din jur. Daca fascinanta expozitie a lui Nuni Dona s-a inchis, cartea diaristei Jenny Acterian, cea care i-a inteles pe Cioran si Mircea Eliade inaintea altora, dar mai putin pe ea insasi, se poate deschide cu mult folos. Speram sa revenim asupra volumului. Dl Forin Colonas si Doina Uricariu merita toate gratulatiile noastre.