As putea scrie un manifest de 300 de pagini despre prejudecatile nemasurate cu care e privita zona culturala in Romania. In editia de weekend a „Cotidianului" vom incerca sa mai potolim dintre ele. Cultura nu e ceva plin de praf bun pentru momentele in care esti trist sau util in vacante.

Multi vor reactiona cind vor gasi, de exemplu, in pagina de arte Gigi Becali. Iar Gigi Becali? Pai cam asta ii intrebam noi pe artistii care se inghesuie sa spere la un pret bun pentru un tablou kitsch sau, dimpotriva, pe artistii care chiar fac arta adevarata dintr-un personaj kitchos. E si asta o perspectiva, e semnul ca arta se face si „la zi".

Altii se vor intreba cum putem scrie despre scriitorul Chuck Palahniuk asa cum se scrie despre o vedeta mondena. Simplu. E un artist cu mult peste ce poate da Romania in acest moment, cel putin in ce priveste atitudinea fata de propriii cititori. A lasat complet deoparte masca elitista si a intrat ca un buldozer in noi, cititorii de cotidian, net, de orice, cu niste subiecte bubuitoare. Asta numesc eu scriitor.

Si mai sper sa nu reactionati disproportionat cind ii veti vedea „injurati" pe Rolling Stones. Tom Wilson, un excelent critic de muzica, ii face praf. Iar mie mi-a sarit inima de bucurie. Pentru ca de „fenomene" de astea sint satul. Toata lumea vrea sa vada monumente istorice cintind. Eu caut oameni vii care s-o faca. Abia astept sa vad trupe mici, putin cunoscute, dar vii.

Exista o libertate a presei de weekend. Aceea de a nu fi pretios inutil, de a comunica propriile pareri si pasiuni, de a anunta lumea fara sforaituri ritualice ca mai sint si carti, filme, muzici proaste pe lumea asta. Pare o libertate mica si sfrijita. Nu e asa.