Intotdeauna am crezut ca ai nostri sunt mai buni decat ai lor. In decembrie '89, ai lor erau partidul, militia, garzile, securistii, activistii, toata gasca. Ai nostri erau cativa nebuni. Era firesc sa fie asa, ai lor erau majoritari.


Anul urmator, ai lor erau si Iliescu cu prim-secretarii lui, adusi de pe coclauri, si Petrica, si Dan Iosif, si Cico, si Magureanu, si Gelu, si toata gasca. Ai lor i-au spus-o verde-n fata lui Corneliu Coposu: "S-a demascat!". Ai lor au fost si arbitri, si parte, ai lor si-au dorit mai mult puterea, au avut-o si au folosit-o fara remuscari. Dar ai nostri? Ceilalti... Adica aia cu steagul gaurit, aia care au luat-o pe cocoasa.


Asa am crezut ca va fi lumea romaneasca pentru vecie. Ii recunosteam lesne pe ai lor. Dupa vorba, dupa port. Primii in functii, pe bancile parlamentului, la ambasade, la licitatii, la beneficii si la toate cele. Era usor. Daca aflam de prabusirea unei banci, de surparea unui joc piramidal sau a unui fond de investitii, de iesiri miraculoase din stransoarea toropita a justitiei, de spagi fabuloase si de contracte cu bumbareata-n usa, mi-era clar. Erau ai lor. Negresit. Cand presa scotea cu penseta numele implicatilor, oare de ce nu ma miram?


Dar, daca e normal sa tii cu cei buni, o fi si simplu? Poate ca "ai nostri" nu prea sunt usa de biserica si mai si fluiera pe ici, pe colo. Cum ajung la concluzia ca o figura publica se poate bucura de increderea mea? Ii foloseste sprijinul meu (un vot mic, pierdut in mareea de voturi majoritare)? Asa treceau anii, trecea si tineretea mea, atata cata mai era. Din cand in cand, poc!, mai aflam de un vechi prieten c-a dat cu subsemnatul pe seama prietenilor de odinioara, ca un vajnic luptator pentru democratie a sarit parleazul sau ca un moralist s-a vandut pentru o renta viagera.


Am sarit de cincizeci si tot nu ma vindec. Am patit-o, si nu o data. Am fost alergat cu parul in doua campanii electorale, m-am imbratisat cu toti prietenii in '96 si am suspinat amar patru ani mai tarziu. Am boicotat Constitutia (si sunt si acum convins ca asta noua, europeana, a fost adoptata nelegal), dar a trebuit sa ma supun ei, am inghitit cu disperare calusul servit de PSD, am semnat toate petitiile.