E bine ca avem acesti ambasadori neoficiali, care ne reprezinta infinit mai profitabil decit certareata noastra politrucime, care pare sa-si ajunga siesi, nemaiavind relatie cu realitatea. Acum mai putin de o luna, cind am scris cele doua articole despre autonomizarea vietii sociale din Romania fata de politic, chiar despre normalizarea acesteia, am fost confirmat, dar si ironizat pe forum. Cineva scria ca, in vreme ce „oamenii politici sint niste...", artistii, intelectualii si lumea afacerilor curate debordeaza de fiinte inteligente si agreabile. Chiar asa este! Am constatat asta la Londra, la Festivalul Filmului Romanesc, organizat de Fundatia Ratiu cu inimoasa sa directoare Ramona Mitrica, in colaborare cu CNC, prin doamna Alina Salcudeanu, si reteaua de cinematografe Curzon, una dintre cele mai selecte din Anglia. Toata lumea, de la regizorii Corneliu Porumboiu, Radu Muntean si Catalin Mitulescu la scenaristul Alex Baciu si criticii de film Anca Gradinariu si Adina Bradeanu, s-a purtat normal, discutind de la egal la egal cu jurnalistii englezi si cu numerosul public, polemizind la nevoie, „facind imagine buna", cum se spune acum. Pina si dl consul era o prezenta agreabila, iar despre farmecul dlui Nicolae Ratiu nu mai vorbesc. Nu spun nimic despre ambasador - nu avem asa ceva la Londra de luni bune, ceea ce nu e normal!

E bine ca avem insa acesti ambasadori neoficiali, care ne reprezinta infinit mai profitabil decit certareata noastra politrucime, care pare sa-si ajunga siesi, nemaiavind relatie cu realitatea. Cu realitatea au avut insa legatura filmele, nu doar cele patru recente lungmetraje atit de premiate in lume, ci si filmul sotilor Garofeanu despre regretatul plastician Paul Neagu, „Marele jaf comunist" de Al. Solomon ori excelenta selectie de scurtmetraje din ultima zi, care a alaturat neorealistelor productii ale noului val excelenta ecranizare a lui Pintilie dupa „Capul de zimbru".

Desfasurata sub logoul „Trecut imperfect, viitor continuu", cea de-a patra editie a Festivalului a fost un succes... normal, care ma consoleaza de proasta prestatie (si in lume) a politrucilor nostri. La ce ma refer? La Iliescu, cel care ii batea pe umar pe omologii sai din Occident, la „prietenul meu Bill" al dlui Constantinescu ori la mai recentii licurici... E reconfortant sa vezi romani care fac lucruri bune si stiu sa si arate lumii ceea ce fac. E excelent!