Administratia Bush a inaintat Congresului SUA o serie de amendamente la Legea FISA ("Foreign Intelligence Surveillance Act"), care elimina o serie de restrictii privind supravegherea populatiei, pe motiv ca acestea ar ingreuna eforturile antiteroriste ale serviciilor secrete.
Este vorba, in primul rand, despre obligativitatea obtinerii unui mandat judecatoresc pentru supravegherea cetatenilor americani si a altor rezidenti din Statele Unite. Dupa atentatele de la 11 septembrie 2001, aceasta procedura legala a fost, insa, sistematic scurtcircuitata. Interceptarile si inregistrarile clandestine, fara mandat, au devenit practica frecventa - efectuate mai ales de "National Security Agency" (NSA). Dupa ce presa americana a dezvaluit aceste abuzuri, organizatiile pentru apararea drepturilor omului au reactionat imediat, sustinand ca este vorba despre un adevarat "razboi contra cetateanului", amintind de paginile lui George Orwell. Administratia Bush s-a aparat, invocand siguranta populatiei intr-o lume din ce in ce mai nesigura si violenta.
Proaspat instalat in functia de director al comunitatii de Informatii Secrete a SUA ("National Intelligence"), John McConnell a explicat, la 4 aprilie a.c.: "Legile cu care am iesit din Vietnam, Watergate, audierile comisiei Church-Pike, din anii '70, ne-au fost desigur utile. Dar ele cuprind o serie de restrictii cu care nu mai putem astazi sa combatem noul <<ism>>. In acest caz, terorismul."
Prezumtia de vinovatie
Potrivit Legii FISA, din 1978, autoritatile americane erau obligate sa prezinte dovezi inainte de a demara orice activitati de natura sa limiteze drepturile si libertatile civile ale unei persoane. Dovezi de natura sa justifice banuiala ca "suspectul" s-ar afla in conflict cu legea. Administratia Bush doreste, insa, o "derogare" de la procedura in cazul anchetelor privind acte de spionaj sau de terorism. In plus, cere extinderea supravegherii si la indivizii care nu sunt cetateni americani, dar se afla pe teritoriul SUA si sunt suspectati ca "poseda, controleaza, transmit sau primesc informatii secrete". Precum si asupra acelora "banuiti" ca desfasoara activitati vizand achizitionarea sau fabricarea de arme de distrugere in masa. Altfel spus, Administratia Bush cere dreptul de a supraveghea, prin toate mijloacele, cetatenii americani si pe cei straini aflati pe teritoriul SUA, numai pe baza unor suspiciuni. In absenta oricarei probe - indispensabile pentru obtinerea unui mandat judecatoresc. Organizatiile pentru drepturile omului amintesc ca numai in societatile totalitare individul este acela care trebuie sa-si dovedeasca nevinovatia.
Un alt amendament controversat la Legea FISA isi propune sa largeasca semnificatiile conceptului de "supraveghere electronica", introducand multe elemente noi. Potrivit Administratiei Bush, toate tipurile de comunicare - inclusiv e-mailurile - pot face obiectul monitorizarii. Cu toate ca secretul corespondentei - fie ea si electronica - era, pana acum, garantat.
Revolta a provocat intentia Administratiei de a utiliza "informatii secrete semnificative", obtinute de la companiile de telecomunicatii - care efectueaza periodic sondaje si monitorizari in scopuri comerciale. Majoritatea acestor companii a incheiat, deja, cu Guvernul de la Washington intelegeri confidentiale, angajandu-se sa puna la dispozitia autoritatilor date "statistice" despre clientii lor. Multe au oferit specialistilor de la "National Security Agency" acces in intreaga lor baza de date, in care sunt arhivate informatii detaliate despre milioane de conversatii. Desi, public, declara ca dreptul la intimitate al clientului este sacrosant si promit sa-l protejeze.
Utilizatorii Internetului, dar si cei ai telefoniei clasice si mobile, sunt deja "filtrati" prin programe sofisticate, menite sa descopere "tipare" comportamentale suspecte. Colaborarea dintre autoritati si companiile de telecomunicatii a nascut deja numeroase semne de intrebare. Au aparut si temeri cu privire la posibile consecinte juridice pentru firmele care si-ar "trada" astfel angajamentele asumate fata de clienti. Modificarea Legii FISA ar urma sa elimine pericolul unor procese costisitoare pentru companiile care "asista Guvernul american in activitatile sale secrete". Fapt fara precedent, Administratia Bush cere ca noul amendament sa se aplice si retroactiv. Pentru a ingropa litigiile aflate deja pe rolul instantelor - ca in cazul firmei AT&T, acuzata de violarea dreptului privat al clientelei.
"Acele companii de telecomunicatii care colaboreaza cu Guvernul in razboiul cu terorismul trebuie sa se bucure de protectia si recompensarea noastra - nu de hartuirea juridica", a explicat presedintele Bush.
Un alt amendament la Legea FISA doreste sa extinda de la 72 de ore la o saptamana perioada de timp in care Departamentul Justitiei poate efectua supravegheri pe cont propriu, inainte de a obtine - pe baza de probe - un mandat judecatoresc. Se solicita, de asemenea, o reducere a exigentelor curtii FISA cu privire la numarul si natura probelor necesare in vederea obtinerii mandatelor de supraveghere.
"Scrisoarea de securitate nationala", jolly-jokerul FBI
Ingrijorare a produs si folosirea excesiva (si abuziva) a unui instrument legal conceput, initial, doar pentru situatii exceptionale: "Scrisoarea de Securitate Nationala". Este vorba despre un fel de citatie, emisa de FBI, prin care unei anumite companii sau organizatii i se solicita informatii confidentiale cu privire la unul sau mai multi indivizi. Procedura este unica, intrucat nu necesita nici un fel de autorizare prealabila. Nu este nevoie de probe, mandat, sau verificari din partea unei alte institutii. In plus, cel care primeste o astfel de scrisoare este obligat prin lege sa pastreze secretul asupra ei. Nu are voie sa divulge nici ce contine, nici la cine se refera. Nu are voie, de fapt, nici macar sa-i confirme existenta.
Procedura a fost inventata in 1978, ca o metoda rar uzitata de a ocoli barierele draconice ale Legii Secretului Financiar ("Right to Financiar Privacy Act). Mai tarziu, a fost folosita si in cazuri de spionaj sau terorism, dar numai impotriva unor cetateni straini aflati pe teritoriul SUA, aflati sub investigatie. Initial, "Scrisoarea de securitate nationala" nu avea caracter obligatoriu. Organizatiile si companiile private puteau refuza sa colaboreze. Din 1986, solicitarea FBI a devenit imperativa. Cu toate aceastea, nici o lege nu specifica sanctiunile aplicabile celor care nu ar fi dat curs acestor cereri. In 1993, procedura a devenit aplicabila si in absenta unor anchete aflate in derulare.
Adoptata in 2001, "Legea Patriotica" ("Patriot Act") a extins enorm atributiile FBI. Iar Sectiunea 505 a acestei legi a transformat "Scrisoarea de securitate nationala" intr-un adevarat jolly-joker in culegerea de informatii in interiorul granitelor SUA.
La 9 martie 2007, un raport al Departamentului Justitiei dezvaluia ca procedura a fost utilizata, mai ales din 2003, impotriva a zeci de mii de cetateni americani. Documentul, intocmit la solicitarea Congresului SUA, acopera perioada 2003-2005. Un al doilea raport studiaza, din acest punct de vedere, perioada 2005 si 2006, urmand sa apara la sfarsitul lui 2007.
Cateva cifre din raportul Departamentului Justitiei sunt semnificative.
In 2000, cu un an inaintea elaborarii "Legii Patriotice" - FBI-ul utilizase "Scrisoarea de securitate nationala" pentru a obtine informatii despre 8500 de persoane. In 2003, numarul acestora a crescut spectaculos, la 39.000. Acesta era, insa, numai inceputul. In 2004, acest tip de solicitare a fost utilizat in 56.000 de cazuri. O usoara domolire s-a inregistrat in 2005, cu "numai" 47.000 de cazuri. In total, in perioada 2003-2005 au fost transmise 143.074 de "scrisori de securitate nationala" (NSL), pentru tot atati "suspecti". Raportul Departamentului Justitiei precizeaza: "Este important de notat ca aceste statistici, intocmite utilizand baza electronica de date a FBI, subevalueza numarul total de <<Scrisori de securitate nationala>> solicitate de Birou. Din cauza inadvertentelor acestei baze de date, am comparat, aleator, informatiile centralizate aici cu cele din dosarele operative de la patru unitati teritoriale pe care le-am vizitat. Per ansamblu, am descoperit aici cu 17% mai multe "Scrisori de securitate nationala" decat fusesera inregistrate la sediul central al FBI."
Un alt amanunt semnificativ, remarcat de specialistii Departamentului de Justitie: in ultimii ani, a crescut uimitor procentul "urmaritilor" din randul cetatenilor SUA: de la 39% in 2003, la 53% in 2005. Nici aceasta statistica nu este, insa, decat orientativa. Autorii avertizeaza ca baza electronica de date a FBI contine de multe ori informatii eronate cu privire la statutul suspectilor pentru care s-a solicitat supravegherea. Verificarile punctuale au scos la iveala faptul ca in 12% din cazurile investigate obiectivul era prezentat drept o "persoana straina", in timp ce acesta avea, in realitate, cetatenia americana.
In general, "Scrisorile de securitate nationala" nu au produs informatii semnificative. De foarte multe ori, "obiectivul" nu avea nici o tangenta cu spionajul sau terorismul.
Doe versus Ashcroft
In SUA, supravegherea unui cetatean fara mandat judecatoresc este considerata un delict grav, sanctionabil penal. Reactiile nu au intarziat prea mult. Cu adevarat deschizator de drumuri a fost procesul intentat procurorului general al Statelor Unite, George Ashcroft, de catre patru bibliotecari care au refuzat sa furnizeze FBI informatii cu privire la clientii lor si la cartile pe care acestia le imprumuta. La 28 septembrie 2004, instanta a constatat ca "Scrisoarea de securitate nationala" violeaza doua amendamente ale Constitutiei americane.
Decizia a determinat cateva revizuiri succesive ale "Legii Patriotice", in special prin introducerea unor clarificari si limitari ale clauzei de confidentialitate, care obliga la pastrarea secretului cu privire la solicitarea primita din partea FBI. Masura, menita sa evite nu numai "alertarea" suspectilor, ci si eventualele lor represalii in instanta, se poate dovedi, uneori, extrem de greu de suportat pentru adresantul "Scrisorii de securitate nationala". "Washington Post" consemneaza o marturie in acest sens: "A fost o experienta stresanta si suprarealista. Sub amenintarea urmaririi penale, sunt obligat sa ascund toate aspectele implicarii mele in acest caz... sa le ascund fata de colegi, fata de familie, fata de prieteni. Cand ma intalnesc cu avocatii, nu-i pot spune iubitei mele unde ma duc si ce fac..."
Cazul Doe versus Ashcroft a avut drept urmare si inasprirea controlului parlamentar asupra utilizarii "Scrisorii de securitate nationala" de catre FBI. Raportul Departamentului de Justitie, dat publicitatii in luna martie, este, in fapt, o consecinta directa a acestui proces.
"Scrisorile de necesitate", inventia FBI
Acelasi raport al Departamentului Justitiei a scos la iveala o alta practica, si mai grava. Anchetatorii au descoperit 739 de cazuri in care FBI a obtinut de la trei companii - intre 2003 si 2005 - inregistrari clandestine de telefonie si e-mail, fara sa mai prezinte "Scrisori de securitate nationala". In locul acestora, au fost utilizate asa-numitele "exigent letters" ("scrisori de necesitate"). Despre ce este vorba?
Chiar daca nu necesita aprobari din partea unei alte institutii, <<Scrisorile de securitate nationala>> trebuie sa fie semnate de responsabili FBI de rang foarte inalt. Ofiterii din teren au decis ca nu e intotdeauna cazul sa-i deranjeze pentru astfel de nimicuri. Asa ca trimiteau singuri solicitarea, cu promisiunea ca ea va fi urmata, cat mai rapid, fie de un mandat judecatoresc, fie de cererea secreta "regulamentara". Chipurile, informatiile erau prea urgente pentru a astepta incheierea procesului birocratic. Desigur, nici unul dintre documentele promise nu mai ajungea, apoi, la destinatar.
Raportul Inspectoratului General al Departamentului Justitiei ajunge la concluzia ca supravegherea FBI a cetatenilor americani si altor rezidenti depaseste chiar si cadrul oferit de "Patriotic Act", o lege si asa foarte discutata si discutabila in SUA.
Infiltrarea opozitiei anti-Bush
Administratia Bush a incercat sa minimalizeze concluziile raportului Departamentului Justitiei, cu privire la folosirea excesiva a "Scrisorii de securitate nationala". Cu toate acestea, Casa Alba nu da semne ca ar dori sa limiteze cumva puterile serviciilor secrete in materie de spraveghere a populatiei. Sub pretextul razboiului antiterorist, libertatile cetatenesti au fost drastic limitate si, uneori, incalcate primejdios, prin vaste actiuni de monitorizare a comunicatiilor si interceptari clandestine, prin controale ilegale in conturile bancare, prin supravegherea atenta a site-urilor si publicatiilor frecventate de un suspect. De la fisa medicala, la datele furnizate agentiilor de voiaj, nici un domeniu al vietii private nu pare sa fi ramas inaccesibil privirilor scrutatoare ale lui "Big Brother". Guvernul a capatat, prin aceste mijloace, o vasta banca de date, culese ilegal, prin spionarea propriei populatii.
Unele organizatii pentru protectia libertatilor civile se tem ca, de fapt, aceste masuri nu urmaresc anihilarea teroristilor, ci suprimarea oricarei forme de opozitie la politica neoconservatoare a Administratiei Bush. In sprijinul acestei teorii este invocat un scandal izbucnit in toamna 2003, cand presa a dezvaluit ca FBI-ul spioneaza miscarile pacifiste din Statele Unite..
Cotidianul "New York Times" a scos la iveala existenta unei circulare secrete prin care, la 15 octombrie 2003, Biroul Federal de Investigatii solicita tuturor institutiilor cu atributii in domeniul ordinii publice sa raporteze unitatilor sale antiteroriste orice "activitate suspecta" depistata in timpul manifestatiilor anti-Bush, din ce in ce mai numeroase. Documentul continea o prezentare detaliata a "tacticilor, pregatirii si organizarii protestatarilor anti-razboi", demonstrand, astfel, ca monitorizarea acestora dura deja de ceva vreme. Organizatiile pentru protectia libertatilor civile au reactionat imediat, acuzand Administratia Bush ca incearca sa-si intimideze criticii. Responsabilii Biroului Federal de Investigatii au declarat ca infiltrarea manifestatiilor face parte din masurile anti-teroriste adoptate dupa 11 septembrie 2001, si ca urmareste numai zadarnicirea unor eventuale actiuni violente. Procurorul general al Statelor Unite, George Ashcroft, a explicat ca este esential sa i se permita FBI-ului sa investigheze mai "agresiv" suspiciunile de terorism. De aceea, agentii federali au fost autorizati sa se infiltreze printre protestatari in timpul demonstratiilor de strada, printre credinciosii din moschei si, in general, sa participe la orice "eveniment deschis publicului".
Circulara FBI din 15 octombrie 2003 confirma, insa, pentru prima data, faptul ca exista intr-adevar o "supraveghere" centralizata a demonstratiilor de strada si a miscarii pacifiste. Argumentele anti-teroriste nu au convins pe toata lumea. ANSWER (Act Now to Stop War & End Racism), o coalitie de organizatii care militeaza pentru libertatile civile si justitie sociala, a lansat un apel pentru apararea drepturilor garantate de Constitutia Statelor Unite. In document se arata: "Dezvaluirea faptului ca FBI monitorizeaza miscarea pacifista trebuie privita drept o masuraa a disperarii unei Administratii din ce in ce mai speriata ca oamenii acestei tari ii resping strategiile ilegale si imorale."
Richard Becker, membru in Comitetul National al ANSWER, a comentat in termeni extrem de duri actuala politica de la Washington: "Hartuirea miscarii pacifiste de catre FBI trebuie privita in contextul campaniei mai largi prin care Guvernul ii ia in vizor pe toti cei care ii dezaproba politicile, din tara si din strainatate. Dupa 11 septembrie 2001, Departamentul Justitiei condus de Ashcroft a initiat o campanie de interogari, arestari si deportari pe criterii de rasa, religie si origine nationala. Mii de arabi, musulmani si sud-asiatici au fost vizati. Acum s-a descoperit ca este vizata miscarea pentru justitie sociala din Statele Unite - insa cu aceeasi intentie de a-i reduce la tacere pe toti cei care s-ar pronunta impotriva campaniilor de agresiune si interventie."
Nu doar FBI-ul, ci si politia metropolitana new-yorkeza a fost acuzata de activitati "nedemocratice", dupa ce cotidianului "New York Times" a dezvaluit existenta unei vaste operatiuni de spionare si manipulare a opozitiei anti-Bush, in perioada premergatoare Conventiei Nationale a Partidului Republican, din august 2004. In centrul acestui scandal s-a aflat "Intelligence Division", departamentul specializat in culegerea de informatii infiintat in cadrul politiei new-yorkeze dupa atentatele de la 11 septembrie 2001. In fruntea acestui departament a fost numit David Cohen, un veteran al CIA.
Printre masurile adoptate de Cohen a fost renuntarea la asa-numitului "Handschu Agreement" - un set de reguli care restrictiona comportamentul politiei in cazul activitatilor politice. Aceste norme au fost adoptate in 1985, dupa ce municipalitatea a pierdut un rasunator proces intentat (cu 14 ani inainte) de Barbara Handschu. Acordul cu acelasi nume obliga Politia sa prezinte probe ale unei activitati criminale, inainte de a infiltra sau spiona o organizatie sau o demonstratie politica. Dupa 2001, in plin razboi cu terorismul, asemenea restrictii au fost considerate, insa, desuete si primejdioase. Fanaticii al Queda ar fi putut profita de orice mare adunare de oameni pentru a lovi din nou.
Pentru spionii politiei new-yorkeze, lunile premergatoare Conventiei Republicane din 2004 au fost foarte agitate. Documente secrete intrate in posesia cotidianului "New York Times" demonstreaza ca mii de persoane au fost puse sub supraveghere. Nu doar din interiorul unor organizatii considerate "cu risc", cum ar fi "Arab Muslim American Foundation", sau "Activists for a Free Palestine". Au fost infiltrate si gruparile pacifiste, cele care se opun pedepsei capitale. Dar si asociatii artistice specializate in teatru politic. Singurul lor numitor comun: opozitia fata de Administratia Bush.
Rapoartele zilnice ale politiei new-yorkeze descriau mitingurile, ii evaluau pe participanti si ii identificau pe lideri. Obiectivele acestor organizatii erau, de asemenea, atent analizate - desi nu aveau, in mod evident, nici o legatura cu terorismul. "Amestecul de muzica si retorica politica indica mijloace sofisticate de exprimare si o agenda specifica" - noteaza un raport NYPD cu privire la activitatea grupului "Bands against Bush", care planuia sa concerteze la New York, Washington, San Francisco si Seattle. De supravegherea politiei nu au scapat nici organizatii ca "Man and Women in Black Bloc", "Billionaires for Bush" ("Miliardarii pentru Bush"), "Queers for Peace and Justice", sau "Bread and Roses Cultural Project".
NYPD si-a justificat actiunea de spionare a unor mici grupuri non-violente cu argumentul ca acestea incercau "sabotarea conventiei republicane". Donna Lieberman, director executiv la "New York Civil Liberties Union", a declarat: "Ceea ce vedem ca se petrece este spionarea unui protest politic perfect legal, iar acest gen de spionaj politic nu-si poate gasi locul intr-o societate libera si independenta."
"Village Voice" despre "Miami Model"
Intr-un recent articol din "Village voice", Seth Gardner il citeaza pe profesorul de sociologie Alex Vitale, de la "Brooklyn College", care descrie "Modelul Miami". Este vorba despre o serie de actiuni-standard ale Politiei, adoptate in noiembrie 2003, cand grupurile de opozitie actionau impotriva intrunirii "Free Trade Area of the Americas", tinuta la Miami. "Inaintea evenimentului: supraveghere, infiltrari si publicitate negativa facuta demonstrantilor; in ziua evenimentului: arestari in masa <<preventive>>, in sensul ca sunt efectuate inainte de comiterea oricarui act ilegal, urmate apoi de detentii prelungite."
Gardner noteaza activitatea agentilor provocatori din august 2004. "Magazinele din New York au devenit subit victimele unor asa-zisi anarhisti, care au aparut din senin inca din aprilie 2004, si pe masura ce treceau lunile si-au intetit activitatea."
Inainte de Conventia Republicana, NYPD inflama atmosfera anuntand ca "50 din cei mai periculosi anarhisti sunt asteptati la New York".
Spionarea populatiei, arestarea si detentia unor protestatari pasnici interogarea lor, infiltrarea Opozitiei constituie cea mai flagranta incalcare a drepturilor omului si cetateanului. Ele conduc tot mai mult catre imaginea unui stat de tip politienesc.
Edward Kennedy, care conduce "Senate Judiciary Committee", a declarat recent: "Legea Patriotica nu a fost conceputa ca sa permita Administratiei Bush sa violeze drepturile constitutionale". Referindu-se la raportul Departamentului Justitiei, Edward Kennedy a spus: "Este treaba Congresului sa puna capat acestor abuzuri, cat mai repede."
n