Prostia cu premeditare si victimele ei

Doua culori cunosc pe lume: alb si negru. Racnit cu patima sau soptit cu amaraciune, acesta este refrenul rupt dintr-un imn al Romaniei ultimelor luni. Ceva s-a stricat cu societatea, cu constiinta si cu sufletele noastre. Am ajuns sa dispretuim in mod fundamental si metodic dimensiunea salvatoare a nuantei. Ne vorbim ritos si frazele devin repede niste lespezi care inmormanteaza orice cheag de dialog normal. Ambientul public e cavernos. Dubiile sunt obsesia unor ipocriti dubiosi. Reflectia prea accentuata imbolnaveste.


Ne-au invadat conflictul, vrajba, pizma, ura, cruzimea - culte salbatice ale unei religii in curs de statalizare. Echilibrul este semnul slabiciunii, ca sa intri in acest spectacol trebuie sa dovedesti ca poti deveni lesne nevrotic, ca ai deprins stiinta sudalmei, ca esti dotat sa te inrolezi intr-una din cele doua forte de mentinere a razboiului intr-o societate condamnata la inca o sfasiere fara noima. Doar prin '90-'91 am mai dansat pe ringul unui vulcan atat de incins. Atunci ca si acum, multi dintre noi isi pierdeau mintile dintr-o cauza pe care as numi-o pur si simplu prostie daca protagonisti mai intelepti ai analizei politice n-ar fi descoperit in ea un sindrom intepenit in creiere de pe vremea cand orbecaiam prin placenta comunista. Acest sindrom se numeste refuzul alternativei. Ceausescu a fost cocotat pe culmi sempiterne si pentru ca majoritatea romanilor nu si-au putut imagina o alternativa la el. Poate cel mult Nicusor. Dupa decembrie '89, acelasi instinct de turma disperata a aruncat in delir o tara strans unita in jurul noului baci national. Trei romani din doi au votat tot pentru un sistem cu tatuca la carma, pe care l-au aparat cu topoare, bate, lanturi si pietre de modestele provocari ale alternativei: elita democratica, ziarele independente, partidele istorice, regele. Acelasi sindrom revine de cateva luni incoace, din pacate, dupa ce Romania a cunoscut patru alternante la putere. Nu ma intereseaza in acest comentariu cazul Basescu si al inamicilor acestuia, ci strict efectele pe care le-a degajat natanga lor confruntare.

---

Despre autor: