In Romania, insa, populismul bate doctrina. Iar acum, o clasa politica carora cetatenii care au trimis-o acolo unde este i se par o gloata de fraieri usor de pacalit, e mai dornica decat a fost vreodata sa zvarle cu acadele ieftine in alegatori. Pe care, oricum, vor sa-i scuteasca de efortul de a se prezenta prea des la urne, votandu-si presedintele.
E un desen animat in care un personaj - cred ca lupul - se uita la pasarile din poiata si le vede deja fripturi. La noi, cand politicienii se uita la oameni, vad de fapt voturi. Sibianul care s-a capatuit cu paltonul lui Basescu e un vot, cetatenii carora Geoana le impartea sepci erau un snop de voturi, oamenii care vor slavi Guvernul Tariceanu pentru jumatatea de saptamana libera sunt voturi in casa de marcat a luptei politice. Ce dovada mai flagranta de dispret social decat cererea parlamentarilor ca numele lui Traian Basescu sa fie prezent explicit pe formularul de referendum pe motiv ca sunt oameni care nu stiu cine e capul statului?
Iar in Romania n-are cine sa le spuna acestor oameni politici unde si cat de grav gresesc. Prinsa in acelasi joc, presa se incranceneaza pentru mize financiare si de orgoliu, iar intelectualii societatii civile au uitat in numele cui vorbesc. Stanga intelectuala fie nu exista, fie n-o asculta nimeni.
Intrebat de un cotidian ce crede despre afilierea la stanga a unor tineri intelectuali, criticul de film Alex Leo Serban spunea: Dupa parerea mea, este o boala a copilariei. Tinerii sunt mai curand de stanga peste tot in lume, in Occident in primul rand, dar acolo au o scuza, aceea ca nu au trait trecutul comunist. La noi, avem de a face cu o ucidere simbolica a tatalui, reprezentat, in acest caz, de anticomunism si de generatiile care il reprezinta". Nu e singurul care crede asta. Nu e singurul care crede in individualismul obtuz la mirajul responsabilitatii tuturor pentru binele fiecaruia.
"(C)ei mai multi tineri vor sa aiba un job bine platit. Imi amintesc de asa-numita <<la gauche caviar>>, cei care au de toate, din punct de vedere economic, dar din snobism se indreapta spre stanga."
Dar daca nu? Stanga nu mai e de mult si nicaieri apanajul muncitorilor, a saracilor si minoritarilor, stanga e constiinta sociala a clasei de mijloc si a intelectualilor capabili de reflectie asupra lumii contemporane. Cand aude despre o tanara de 32 de ani moarta din prea multa munca, stanga nu musca la beregata multinationalei, ci ia la intrebari statul, prea putin preocupat de protectia propriilor cetateni, care nu impune si nu supravegheaza dreptul la concediu, la un maxim de ore de lucru si controale medicale periodice. Nimeni nu stie cat costa munca in Romania - dincolo de salariul minim pe economie, orice leu greu in plus valoreaza, in lucru efectiv, atat cat doreste angajatorul. Iar stanga nu demasca averile facute de te miri cine pe spinarea slujbasului lui amarat, stanga se zbate pentru ca angajatii sa-si cunoasca si sa-si apere drepturile, iar munca sa fie cu adevarat protejata.
Stanga nu semneaza scrisori deschise in apararea politicienilor, stanga provoaca dezbateri despre misiunea reprezentatilor alesi. Stanga e cea care crede ca nu Parlamentul e instanta suprema a democratiei, ci poporul.
Moartea Ralucai Stroescu este esecul unui sistem; criza socio-politica de acum e esecul unui sistem. Suntem, din nou, la kilometrul zero.