M-am mirat: ce cauta Basescu la mitingul lui Liiceanu? Cine crede ca a fost invers n-are decit sa consulte starea de evolutie temerara a romanilor.

Statistica la zi spune ca, dupa o lunga robie lirica, iesim din versuri, din deprinderea de a lua forma istoriei si de a curge la vale, ca o zicatoare resemnata. Nu mai constatam. Am inceput sa contam. Aceasta stare de participare si discernamint reprezinta un fapt colectiv neobisnuit. Lumea romaneasca uitase sa dea raspunsuri clare. Se codea, se temea, nu se mai pricepea la ce vrea. Acest talent urias de a nimici viitorul s-a intemeiat pe o multime de mutenii si pe un singur si mare fel de a nu gindi. Da si nu alunecasera in pintecele intunecos al lui de ce nu? Frica de gindire a romanilor a fost indesata de dictaturi si inlesnita de democratia pe plasma ce i-a urmat. Noua istorie ameninta sa se incheie, dupa o datina umeda, cu inca un tur de lehamite. N-a fost asa din pricini care tin de gindire, de reaparitia ei clara si realista. Acesta e mitingul asezat pe umerii lui Liiceanu si aceasta e adunarea la care Basescu stie sa se faca inteles.

Inainte de orice, Gabriel Liiceanu a avut curajul sa devina practic. Practic si ferm, asa cum o cer cele doua mari feluri de a fi autentic: gindirea filosofica si bunul-simt interesat ale cetatenilor liberi. Alaturi de alte culturi si societati pitite in spatele ezitarii, am confundat indelung ideile si filosofia cu o stare de nepasare ermetica si lasa. Cu o scutire de armata care trimite pe front plebea si comenteaza, de acasa, dezgustata, sudoarea inutila a trupei. Era un fals. Gindirea pe care Gabriel Liiceanu a readus-o la viata, in vazul lumii, e cu totul alt sport. Cei care au intemeiat-o, grecii vechimii, detestau lenea, timpii de ragaz fantasmatic si gratuitatea. Grecii aveau treaba. Gindeau ca niste smecheri comunitari infernali la cum sa le fie bine, din clipa de fata spre viitor. Urau tirania. Stiau ca sclavia incepe cu gindirea care se tolaneste si delireaza. Gindirea greaca numara amfore si bani, facea galerie si organiza mitinguri care despicau sofisme. Gindirea greaca nu e veche. Ea se potriveste de minune cu dorul nostru de burghezie si de libertate, caci nu e nimic altceva decit un egoism cumplit si nesuferit de patriotic. E trufia celor ce au o patrie, dar nu vor sa-i plinga in poala, ci sa o tina laolalta. Cu legi clare si cu libertatea de a face bani in libertate.

Romania nu mai apara nimic prin gindire. Intelectualii nostri erau prea intelectuali, adica erau invatati sa pasca teorii si iluzii la mare departare de cetatenia practica si egoista. Gindirea intelectuala proiecta lumea de apoi, acolo unde totul e cistigat din start, fara lupta. Izgonirea acestei lungi aventuri reuseste, acum, prin Gabriel Liiceanu, ca om de rind care obisnuieste sa vorbeasca elineste si nemteste, cu acces direct la romana contemporana. De asta il vedeti la televizor, in bai de noroi din care iese curat. De asta il vedeti la mitinguri si de asta a venit cetateanul Basescu la marginea concluziilor sale: pentru a face jonctiunea lui sa traiti bine cu sa ginditi bine. Liiceanu televizat si stradal e semnul revenirii la rostul prim al gindirii: vointa de adevar. Acest efort e ocupatia din ce in ce mai populara a romanilor care nu se mai multumesc sa-si locuiasca tara, ci vor sa o conduca, fara sa se teama de urmatoarea vulcanizare parlamentara a legii.

Despre asta va fi vorba pe 19 mai. Liiceanu si milioane de alti ginditori romani vor cauta atunci sa stabileasca prin vot dreptul de a fi cetatean intr-o tara care l-a racolat pe Basescu spre a-si garanta viitorul. Prin urmare, confirm: dau limbi libertatii.