Cand seful Gazprom, Aleksei Miller, a aprobat personal afacerea cu Turkmenbasi Saparmurat Niazov - si anume, ca Rusia va cumpara intreaga cantitate de export a gazului natural tukmen in 2006-2010 - era clar ca Turkmenistanului i-au fost oferite cele mai generoase dividende. Datorita acestei afaceri, pretul de achizitie al gazului din Asia Centrala a crescut de la 44 dolari per mia de metri cubi la inceputul anului 2006 la 100 de dolari in a doua jumatate a anului. inainte de "aceasta afacere piatra de hotar", pretul de achizitie al gazului in Asia Centrala crestea cu 5-10 dolari pe an. Acum, dupa intelelgere, nici o tara din regiune nu va fi de acord cu un pret mai mic.
Gazprom nu se putea sa nu stie. Totusi, acei 100 de dolari au devenit plata in avans a Rusiei pentru intelelegerea politica de eliminare a Ucrainei de pe piata turkmena a gazului. Cand intelegerea a fost semnata, vicepresedintele Gazprom, Aleksandr Riazanov (ce supervizeaza relatia cu CSI), era absent, in vreme ce membri ai staffului presedintelui rus erau prezenti. In urma cu sase luni, oamenii de afaceri vorbeau despre realizarile evidente in politica de comert exterior, spunand ca Rusia a cumparat tot ce era necesar pentru a stabili un control asupra exporturilor de gaz din Asia Centrala pentru urmatorii patru ani, si a platit un pret mai mic decat se astepta.
Totusi, victoria tactica s-a dovedit a fi o problema strategica. Pe de o parte, Gazprom nu poate ridica preturile de achizitie ale gazului din Asia Centrala, deoarece cresterea acestora ar inrautati starea economica a Gazprom. Pe de alta parte, noul presedinte turkmen, Gurbanguli Berdamuhammedov, nu a participat la intelegerea de vara trecuta, si de aceea, formal, nu datoreaza nimic Gazprom. Asa ca Rusia nu avea ce sa faca altceva decat sa rezolve aceste chestiuni la nivel de oficiali de stat - de varf.
De fapt, sectorul gazului este supervizat de presedinti in toate tarile, si s-a intamplat firesc si in Rusia. Oricum, acum sunt in joc cerinte considerabil mai mari, in a doua runda de negocieri pentru pastrarea proritatii Rusiei la exportul de gaz turkmen dupa 2010, cand Rusia va trebui sa concureze cu UE... De vreme ce Berdamuhammedov este un oriental in sensul clasic al cuvantului, nu exista motive a se spera ca va renunta subit la tocmeala cu cineva, de dragul Rusiei.
Ce poate oferi presedintele rus omologului sau turkmen? Investitii. Fonduri mari care sa ridice industria unei tari predominant agrare. Aceasta misiune onorabila revine LUKOIL, Rusal, si MTS. Presedintele rus Vladimir Putin are o misiune foarte dificila. El trebuie sa dovedeasca noului sau prieten ca aceste mari companii vor lucra absolut onest si transparent, dupa alte principii decat cele dupa care compania Itera cumpara gaz turkmen ieftin si livra in schimb tractoare beloruse la de trei ori pretul lor. Aparent, pretul cerut de Turkmenistan va fi si el diferit.
Natalia Grib este expert in sectorul energetic pentru cotidianul rus Kommersant - comentariul a fost difuzat de Agentia "Rusia la zi"