Uriasele zacaminte de gaze naturale ale Turkmenistanului - a caror dimensiune ramane, totusi, un mister bine pazit - au transformat fosta republica sovietica de la Marea Caspica intr-o miza importanta in razboiul energetic dintre Rusia si Statele Unite. Batalia de culise pentru favorurile puterii de la Asgabad s-a intensificat odata cu instalarea unui nou presedinte, dupa moartea subita (la 21 decembrie 2006) a lui Saparmurat Niazov, excentricul "Turkmenbasy" care a condus cu puteri absolute, timp de 16 ani, destinele tarii sale. Succesorul lui, Gurbanguli Berdimuhammedov, a jucat pana acum la doua capete, cochetand si cu Rusia si cu Occidentul. Kremlinul vrea, insa, garantii clare ca angajamentele asumate de Niazov vor fi respectate. Si ca Rusia isi va pastra monopolul asupra gazului turkmen.
Emanciparea turkmena
Presedintele Turkmenistanului, Gurbanguli Berdimuhammedov, a sosit, luni, la Moscova, in prima sa vizita oficiala in Rusia. Invitatia lui Vladimir Putin fusese adusa la Asgabad, la inceputul lui aprilie, de insusi ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov. Invitatia a fost acceptata imediat, insa noul lider turkmen a decis sa rupa traditia: prima sa vizita in strainatate in calitate de sef de stat nu avea sa fie in Rusia, ci in Arabia Saudita. Inainte de a se intalni cu Putin, Berdimuhammedov a preferat sa faca un pelerinaj la Mecca si sa discute cu Regele Abdullah. Un semnal plin de semnificatii despre noile prioritati ale Asgabadului.
Imediat dupa intoarcerea din Arabia Saudita, presedintele turkmen a anuntat ca renunta la versiunea rusificata a numelui sau, revenind la originalul "Berdimuhammed". Desigur, acest "detaliu" nu a avut mare importanta in economia vizitei de la Moscova. Evitand orice problema de protocol, Vladimir Putin i s-a adresat omologului sau turkmen cu familiarul "Gurbanguli Mialikulievici", utilizandu-i doar prenumele si patronimul.
Apelativele oficialilor turkmeni nu reprezinta, in mod evident, un motiv de ingrijorare pentru Kremlin. Moscova se teme, insa, ca noua putere de la Asgabad ar putea fi "momita" de Statele Unite sa permita construirea unor conducte transcaspice de petrol si gaze, care sa ocoleasca Rusia. Curtat intens de americani, Gurbanguli Berdimuhammedov a avut pana acum o atitudine foarte ambigua, dand de inteles ca isi pastreaza deschise toate optiunile.
Conducta transcaspica sperie Kremlinul
Turkmenistanul ar trebui sa joace un rol-cheie in planurile americane de sabotare a suprematiei energetice ruse din zona Asiei Centrale. Ofensiva diplomatica a Washingtonului s-a intensificat dramatic in ultimele luni.
In martie, la Asgabad a sosit adjunctul Condoleezzei Rice pentru relatia cu Asia Centrala si de Sud, Steven R. Mann. Acesta a fost, de altfel, ambasadorul Statelor Unite in Turkmenistan in perioada 1998-2001. Presa rusa a anuntat imediat ca Mann incearca sa-l convinga pe Berdimuhammedov de necesitatea gazoductului transcaspic. Un proiect sustinut intens si de premierul georgian Zurab Nogaideli. Dar si de Uniunea Europeana, care s-a oferit sa plateasca 1,7 milioane de euro pentru intocmirea studiului de fezabilitate. Proiectul implica transportarea gazului turkmen spre Europa pe fundul Marii Caspice, prin ocolirea Rusiei, pe ruta Turkmenistan-Azerbaidjan-Georgia-Turcia. Un adevarat cosmar pentru Moscova, care isi vede astfel grav amenintat controlul asupra resurselor energetice din regiune.
Ideea, insa, nu este noua. Si raposatul Saparmurat Niazov cochetase cu proiectul gazoductului transcaspic, folosindu-l ca pe un instrument de santaj impotriva Rusiei. Un argument forte in timpul negocierilor cu Gazprom de anul trecut. Asa se face ca Turkmenistanul a obtinut un pret aproape dublu pentru gazele furnizate marii companii rusesti. O majorare fara precedent, cu implicatii uriase.
Natalia Grib, experta in probleme energetice, comenteaza pentru "Kommersant": "Cand seful Gazprom, Aleksei Miller, a aprobat personal afacerea cu Saparmurat Niazov - si anume, ca Rusia va cumpara tot exportul turkmen de gaz natural in perioada 2006-2010 - era clar ca Turkmenistanului i-au fost oferite cele mai generoase dividende. Datorita acestui contract, pretul de achizitie al gazului din Asia Centrala a crescut de la 44 dolari per mia de metri cubi (la inceputul anului 2006) la 100 de dolari in a doua jumatate a anului. Inainte de <<aceasta afacere piatra de hotar>>, pretul de achizitie al gazului in Asia Centrala crestea cu 5-10 dolari pe an. Acum, dupa intelegere, nici o tara din regiune nu va fi de acord cu un pret mai mic." Un risc asumat cu buna stiinta de Moscova. De ce? Natalia Grib explica:
"Cei 100 de dolari (pe mia de metri cubi de gaze - n.n.) au devenit plata in avans a Rusiei pentru intelelegerea politica de eliminare a Ucrainei de pe piata turkmena a gazului. Cand intelegerea a fost semnata, vicepresedintele Gazprom, Aleksandr Riazanov (care supervizeaza relatia cu CSI), era absent, in vreme ce membri ai staff-ului presedintelui rus erau prezenti. In urma cu sase luni, oamenii de afaceri vorbeau despre realizarile evidente in politica de comert exterior, spunand ca Rusia a cumparat tot ce era necesar pentru a stabili un control asupra exporturilor de gaz din Asia Centrala pentru urmatorii patru ani. Si a platit un pret mai mic decat se astepta."
Un nou lider, o noua negociere
Decesul lui Saparmurat Niazov a complicat, insa, planurile Moscovei. "Noul presedinte turkmen, Gurbanguli Berdimuhammedov, nu a participat la intelegerea din vara trecuta, si de aceea, formal, nu datoreaza nimic Gazprom", explica Natalia Grib pentru "Kommersant".
Kremlinul doreste garantii ferme ca Asgabadul va respecta toate obligatiile asumate anterior fata de Rusia in domeniul gazului natural. Aceasta a fost, in mod evident, principala tema pe agenda vizitei lui Berdimuhammedov la Moscova. "Desi a asigurat ca acordurile anterioare raman in vigoare, presedintele turkmen a decis sa apeleze la arma tactica a predecesorului sau, amintindu-i lui Putin de conducta transcaspica" - noteaza "Vedomosti". Aceeasi publicatie explica:
"Berdimuhammedov i-a propus lui Vladimir Putin sa studieze problema tranzitului gazului turkmen, luand in considerare varianta transcaspica. Acest scenariu presupune construirea, pe fundul Marii Caspice, a unui gazoduct cu o capacitate de 30 de miliarde metri cubi pe an. Materiile prime transportate prin el ar putea intra apoi in gazoductul Baku-Tbilisi-Erzerum pentru a se indrepta apoi spre Europa, prin conducta Nabucco (ce urmeaza sa fie construita catre 2010). Daca gazoductul transcapic ar fi construit, gazul turkmen ar primi acces la piata europeana ocolind Rusia, si ar face concurenta celui livrat de Gazprom."
Putin a propus o alternativa: modernizarea ramificatiei functionale a conductei din Asia Centrala si construirea unui nou tronson prin Kazahstan spre Rusia, de-a lungul coastei de est a Marii Caspice.
Kremlinul negociaza pentru pastrarea prioritatii Rusiei la exportul de gaz turkmen dupa 2010, cand Rusia va trebui sa concureze cu Uniunea Europeana - este de parere Natalia Grib, de la "Kommersant". Tratativele se anunta dure. Grib explica:
"Berdimuhammedov este un oriental in sensul clasic al cuvantului, asa ca nu exista motive sa speram ca va renunta subit la tocmeala cu cineva, de dragul Rusiei. Ce poate oferi presedintele rus omologului sau turkmen? Investitii. Fonduri mari care sa ridice industria unei tari predominant agrare. Aceasta misiune onorabila revine LUKOIL, Rusal si MTS. Vladimir Putin are o misiune foarte dificila. El trebuie sa dovedeasca noului sau prieten ca aceste mari companii vor lucra absolut onest si transparent, dupa alte principii decat cele dupa care firma Itera cumpara gaz turkmen ieftin si livra in schimb tractoare beloruse la de trei ori pretul lor. Aparent, pretul cerut de Turkmenistan va fi si el diferit."
Marele secret turkmen
Inainte de a se angaja sa faca investitii consistente in Turkmenistan, Rusia le cere autoritatilor de la Asgabad o proba de sinceritate: sa dezvaluie dimensiunea reala a zacamintelor lor de gaze naturale. Fiindca, in ultimii ani, numerosi experti au avertizat ca declaratiile cu privire la bogatia acestor resurse sunt, de fapt, puternic exagerate. Cu alte cuvinte, oficialitatile turkmene ar cam vinde blana ursului din padure, promitand exporturi mai mari decat vor putea onora.
In 2004, doua companii, americane si britanice, au realizat un audit independent al zacamintelor turkmene de gaz, dar rezultatul este tinut secret. Moscova vrea sa vada aceste date pentru a-si putea calibra corect volumul investitiilor. Companiile ruse au deja planuri mari in regiune. Potrivit "Kommersant", LUKOIL vrea sa investeasca serios in sectorul de petrol si gaz, iar Rusal ar dori sa construiasca acolo pentru sectorul de aluminiu si o mare centrala electrica pe gaz.
Turkmenistanul este foarte interesat de investitiile rusesti - este de parere Andrei Grozin, director adjunct al departamentului pentru Asia Centrala din cadrul Institutului CSI. El a explicat pentru "Nezavisimaia Gazeta": "Nu cred ca, in pofida tuturor complimentelor, cuvintelor de imbarbatare si a promisiunilor lansate de UE in directia Turkmenistanului, companiile europene sunt cu adevarat pregatite sa investeasca bani in realizarea proiectului conductei transcaspice. Asemenea posibilitate detine, in momentul de fata, numai Gazprom."
Presa rusa a prezentat vizita lui Gurbanguli Berdimuhammedov la Moscova drept un mare succes al Kremlinului. Aceasta a fost si impresia pe care a dorit sa o lase Vladimir Putin, care a catalogat de trei ori in trei minute relatiile dintre cele doua state drept "calde". Au existat, insa, si observatori care au remarcat ca presedintele turkmen a evitat sa faca vreo promisiune cu privire la abandonarea proiectului transcaspic. Semn ca negocierile nu s-au incheiat. Liderul de la Asgabad si-a prelungit, insa, cu o zi vizita in Rusia, pentru a asista la funeraliile lui Boris Eltin.