Relatia mea cu animalele e una destul de buna. Le respect, le apreciez efortul de a se lasa mingiiate, dispozitia de a sta inchise in gradini zoologice pentru ca parintii sa le ofere copiilor sansa sa viziteze un jaguar, o maimuta sau un elefant caruia sa-i indese chipsuri si pepsi in trompa. Mai mult, sacrificiul de sine, faptul ca-si dau carnea, laptele si ouale pentru noi, mi se pare lucrul cel mai important pe care animalele il fac pentru propasirea lui Homo sapiens sapiens si pentru succesul tehnologic al speciei noastre. Cred, totusi, ca unii dintre noi exagereaza atunci cind se extaziaza in fata cite unui liliac pe care-l tin in dormitor sau a unei tarantule careia ii dau lapte in castronel in fiecare dimineata. Pe Animal Planet, un domn care calatorise in Africa sau prin Amazonia, habar n-am si nici n-are prea mare importanta, s-a trezit intr-o buna dimineata ca in abdomenul lui locuieste o larva de streche. Un mic viermisor. In loc sa mearga la doctor pentru a si-l extrage, cetateanul l-a pastrat in burta si asta a fost inceputul unei frumoase relatii simbiotice. I s-a parut atit de simpatic, chiar daca ii producea din cind in cind dureri, incit a inceput sa-l considere un pet si sa-l trateze ca atare. L-a botezat George. Il hranea cu resturi, il proteja cu haine lungi si se comporta ca si cum abdomenul lui ar fi cusca unui hamster mic. OK, veti spune ca tipul era nebun de legat si ca situatia lui nu e relevanta. Nici eu nu cred ca tipul era sanatos, dar sint convins totodata ca problemele lui veneau si din cauza vremurilor in care traim, vremuri in care dragostea pentru animale a devenit un fel de religie a venerarii speciilor. Am atins o culme a amorului pentru colocatarii planetei, dincolo de care nu se afla decit un mare abis al speciei noastre.