Antologie Acum, in urma, am facut cunostinta unui domn care poseda o colectie de scrisori anonime - cea mai pretioasa, desigur, din cate, felurite, mi-a fost dat sa vad (...) Cunoscandu-i slabiciunea, i-am dus si eu o anonima, primita zilele trecute, in care o veche prietina, iscalind "cativa admiratori de odinioara", ma picneste, vorba de pe vremuri, la coada islicului - Posesorul colectiei mi-a multumit; dar, desi l-a primit, n-a ramas, cum ma-asteptam, destul de incantat de specimenul meu (...).  "Preastimata doamna, nu toate mamele sunt devotate cum sunteti dv., ceea ce ar trebui sa le fie tot ce e mai sacru. Si eu sunt tata de familie, va-nteleg si va admir. De aceea, in interesul scumpei dv. copile, asa de casta, dar totusi orbita de un amor nenorocit, ma grabesc a va pune in vedere ca aceluia caruia vreti sa-i incredintati viitorul ei este un om pierdut. Pe langa vitiul alcoolismului si al variatiei in ultimul grad, a fost si in spital si are si patima foitelor, care, in calitatea sa de manuitor de bani publice, poate, desigur, il va duce la ultima treapta, pe banca infamiei, condamnat de justitie pentru atat de colosale delapidari, ca multi alti nenorociti de aceasta trista speta. Mi-am implinit misiunea in constiinta. Ramane ca dv., ca mama devotata, inainte de a face pasul fatal, sa avizati cu perspicacitate. Iscalit, un tata de familie."