Un miracol s-a intamplat intr-o minunata zi de vineri. Ei bine, am reusit sa iau un autobuz aproape gol! Nu-mi venea sa cred. Ceva nu era normal!  Din aceeasi statie ne-am urcat trei persoane, eu si doi flacai, posesori de mape mari, de unde am tras concluzia ca mergeau undeva sa faca niste schite. Pe cele patru scaune, fata in fata de pe partea stanga, in fata, se aflau doua femei in varsta si doi barbati trecuti de 50 de ani. Barbatii faceau conversatie cu voce tare, de parca ar fi fost singuri, ca toti betivii. Si duhneau a bere veche... Femeile oripilate s-au mutat pe scaunele apropiate. Unul dintre barbati avea in mana o sticla de doi litri, aproape goala, de bere, pe care o flutura de cate ori dorea sa-si intareasca spusele, bagand spaima in femeile care se si vedeau stropite. Tinerii ii priveau cu interes. Unul dintre betivani, cel de la fereastra, dadea semne c-ar fi adormit daca celalalt l-ar fi lasat. Betivanul cu sticla il tot impingea sa poata fi atent la el. "Ma, daca nu eram eu, prafu' s-alegea! Auzi?", si-l impungea cu sticla. Celalalt se trezea brusc, facand o grimasa ce starnea rasul tinerilor si femeilor de alaturi. Betivanul zgomotos prindea elan si racnea cat putea: "Ba, cand am fost in Germania, am muncit de m-a luat dracu'! Da, da' nu-mi pare rau!", zise barbatul si se ridica in picioare. "Noua ne pare!", zisera tinerii in bataie de joc. "Da ce ma, mucio? Hai?! Ce treaba ai tu? Produci? Sau te tin ai tai ca sa ajungi mare si sa uiti de ei? A? Ca... acum asa e moda! La ma-ta, la tac-tu pute!" "Da, de unde stii dumneata?", intreba unul mai mult ca sa-l intarate. "Stiu ma, mucio, ca daia sunt suparat! Si ma fac acum de tot... pardon!", zise si se franse de mijloc asezandu-se pe scaun. "Lasati-l in pace! Nu-l mai intaratati, ca ne-a innebunit de cap!", le zise o femeie. "Mucio!", sari cu gura betivanul fluturandu-si sticla.  AMINTIRI. "Cu multi ani in urma, in tara asta, erau educatie si bun-simt. Casa era casa, masa era masa si parintele"... "Era parinte!", striga unul dintre tineri. "Ei da! Just! Si ce bine era acasa la mama!... Cand ma duceam sambata acasa si-mi facea supa de bere... Doamneeee! Stii ba, mucio, ce e aia?!", ii zise betivanul cu o voce ciudata, blanda, suava, plina de dragoste, care ne-a surprins pe toti. "Si spuneam rugaciunea inainte de masa... si mancam toti o data, ca o familie adevarata"..., continua omul, strangand sticla la piept, ca pe ceva pretios. "Vrei sa-ti spun cum se face supa de bere? iti spun!", zise el, acum cu glas hotarat. Fara sa astepte raspuns, incepu: "Iei un sfert de pachet de unt, doua linguri cu faina si sare, faci din ele un rantas ca aurul, peste care torni, cu grija, trei sticle cu bere d'o jumate. Bere blonda! Pui o lingurita de zahar, piper si... daca-ti place, o lingurita de scortisoara pisata. Si... lasi sa fiarba la foc miiiic, doar cateva clocote! Prajesti felii de paine, in alt unt si le faci bucatele, pe care le pui in farfurii. Dai supa la o parte sa se raceasca putin si o dregi cu o cana de smantana d'aia adevarata! Acu' pui in farfurii peste bucatelele de paine... Ma,... ce supa minunata era!", zise omul, din ce in ce mai pierit in glas. Isi lasa capul pe umarul celuilalt si, cu sticla in poala, adormi brusc. "Na, c'a adormit!", observa una dintre femei. "Faceti-le o poza si sa-i pictati!", le zise cealalta. "Da, si o sa-i zicem 'Natura moarta de... beata'!", zise unul dintre tineri si izbucnira in ras. Nici n-am stiut cand am ajuns la destinatie, si unde mai pui ca in masina tot doar noi eram. Nu se urcase nimeni, in nici o statie! Oare o fi facut vreo statie?! Nu-i o minune?!