Pe unii oameni ii intalnesti la tot pasul, dar nu-ti produc nici o impresie. Pe altii ti-i amintesti, i-ai iubit, ti-au fost alaturi la bine si la rau.  In urma cu 15 ani le-a fost imposibil sa fie impreuna. Soarta n-a vrut cu nici un chip sa le ofere vreun zambet, o clipire de gene, ceva  S-au intalnit din cand in cand, fara ca tensiunea dintre ei sa se elibereze cu adevarat. Da, vorbeau mereu la telefon, lucrurile dintre ei erau de mult puse la punct, desi oficial le mergea bin e erau casatoriti amandoi.  Instinctul si dorinta i-au indemnat sa se vada intr-o zi de primavara, cand liliacul chefuia pe strazile orasului alaturi de lalele, lacramioare si castanii din parcuri. Aceeasi soarta a hotarat sa nu le lase bucuria degustarii buzelor frematande. Apartamentul prietenilor carora le-a fost mila de ei era ocupat de o ruda sosita de cu seara din provincie. Socul a fost mai mult retoric.  Au sorbit o cafea, discutand situatia precara a politicii din ultima vreme, si s-au despartit politicos, cu parere de rau. Mai tarziu, telefonul ei a sunat disperat. "Da", a raspuns ea. "Iubire, as vrea sa-ti spun la ce ma gandeam acum", ingaima el. "La ce?". "La faptul ca astazi ai fost ca prajitura superba din vitrina cofetariei mele, cu multa frisca, insiropata. Din pacate n-am reusit sa ma infrupt, asa ca am ramas cu gandul la tine. Am fost din nou copil si n-am avut suficienti bani ca sa-mi permit sa te cumpar".