A venit pentru a treia oara in Romania, de data asta, la invitatia Festivalului International de Film B-Est. A fost intampinat la aeroport de numerosi ziaristi, la conferinta sa de presa a fost mare inghesuiala, proiectia filmului sau "Soare inselator" a fost urmarita de sute de spectatori (in ciuda unei subtitrari care-o luase razna), iar la "master-class"-ul tinut la Sala Amfiteatru a Nationalului bucurestean s-a stat si pe trepte. Vorbind despre "Regizorul in doua ipostaze: in cadru si in afara lui", a spus ca toate filmele lui vorbesc despre iubire. A raspuns, cu stoicism, la intrebari despre sufletul rus si soldatul rus, a marturisit ca si-ar fi dorit ca cei care l-au aplaudat in picioare in Romania sa fi fost critici rusi, a dat o lectie despre ce inseamna o zi torida jucata intr-un film, si a ocolit cu gratie toate subiectele legate de politica si de relatia cu la fel de celebrul sau frate, Andrei Koncealovski. A dat interviuri scurte, putine si greu de obtinut. Ca o adevarata vedeta. El e Nikita Mihalkov.
De unde va vine fascinatia pentru Cehov, caruia i-ati ecranizat texte si despre care vorbiti foarte des?
Nu stiu, uneori mi se pare ca daca am fi trait in acelasi timp, am fi fost prieteni foarte buni.
Spuneati despre Stanislavski cum ca sistemul sau e facut pentru oameni si talente medii.
Stanislavski e un geniu. A creat un sistem universal pe baza caruia orice om, chiar unul cu date native elementare, poate sa invete mestesugul asta. Mikhail Cehov, care era, ce-i drept, ruda cu celalalt Cehov, Anton, a fost un actor, un regizor si un pedagog genial; a dezvoltat sistemul lui Stanislavski si a reusit sa obtina alte rezultate, dar nu cred c-ar fi reusit asta daca Stanislavski n-ar fi existat.
Faptul ca va feriti atat de mult de politica tine de o "revolta" a copiilor fata de parinti? In general, fiii celor carora schimbarile sociale le-au schimbat radical viata fie se arunca in politica, fie fug de ea.
Nu mi s-a intamplat nici una, nici alta. Eu imi fac treaba mea, in primul rand, consider ca in acest domeniu pot sa fac mai mult decat in altul. In al doilea rand, sunt mai liber decat orice politician, pot sa vorbesc cu oricine, pe orice tema, fara sa ma gandesc la politeturi. Din acest punct de vedere, pot fi mult mai util politicii, pentru ca ceea ce nu-si pot permite sa spuna politicienii, pot s-o spun eu si pot s-o spuna artistii. E adevarat, important e daca te aud, daca te faci auzit.
De aceea filmele dvs se petrec in vremuri dincolo de memoria directa a spectatorilor lor?
De curand, am facut un film care se petrece in contemporaneitate, dar in principiu aveti dreptate. Sunt niste versuri celebre greu de tradus: Poetul vede fetele pe care altii nu le vad pentru ca nu pot fi vazute decat de la mare distanta. Se intampla adesea ca filmele despre ziua de azi sa arate mai degraba ca o gazeta de perete. Spuneam putin mai devreme ca filmul contemporan nu inseamna neaparat oameni care poarta blugi si adidasi. E posibil ca personajele sa umble in piei de animale si totusi sa fie un film contemporan.
Vorbeati la conferinta de duminica despre importanta gestului psihologic in constructia unui personaj de film sau teatru. Dvs insiva sunteti un personaj, care ar fi gestul care v-ar caracteriza cel mai bine?
(Ridicand mainile intrebator) Cand voi afla, voi pierde orice posibilitate de a ma ocupa de gestul psihologic. Un om care purta barba a fost intrebat: Cand dormi, barba o tii peste plapuma sau sub plapuma? Dupa asta, n-a mai putut sa doarma.