Opinii in contrasensVrabia malai viseaza

Atunci cand, saptamana trecuta, am decis sa analizez separat pozitia Presedintelui in puzzle-ul politic romanesc, nu am facut o miscare strategica determinata de faptul ca as fi cunoscut (nu, nici vorba), decizia pe care urma s-o adopte Traian Basescu de a demisiona in cazul in care Parlamentul va decide, saptamana aceasta, suspendarea sa din functia de presedinte al Romaniei. Asta va fi si motivul pentru care voi "ataca" mai intai subiectul privind institutia Presedintelui si abia apoi pe cel vizand decizia d-lui Traian Basescu.
Dupa cum bine se stie, noi avem un presedinte ales direct de popor (si, se pare, poporul ar renunta foarte greu la aceasta prerogativa pe care o are azi prin Constitutie), legitimitatea sa este, prin urmare, una extrem de puternica. Puterile sale nu sunt, insa, nici pe departe in concordanta cu aceasta legitimitate. Pentru ca, in 1991, noi am optat pentru o formula absolut originala de regim politic, Romania nefiind nici republica parlamentara, nici prezidentiala si nici macar semi-prezidentiala (precum Franta). Majoritatea oamenilor politici (inclusiv cei doi fosti presedinti ai Romaniei), dar si a analistilor continua sa vorbeasca despre Romania ca despre o republica semi-prezidentiala, ceea ce nu este exact.
Pentru ca in cazul unui regim semi-prezidential, presedintele are cateva atributii esentiale care nu sunt, insa, si in puterea presedintelui Romaniei: numeste si revoca pe primul-ministru, poate dizolva parlamentul si poate convoca alegeri anticipate.
Daca Traian Basescu ar fi avut aceste puteri (nu spun ca ar fi fost neaparat bine sa fi fost asa!), atunci, in mod sigur, nu am mai fi avut parte de aceasta criza politica prelungita. Sau, eu stiu, criza ar fi capatat alte expresii.
Am citit deunazi sustinerile d-lui Ion Iliescu in favoarea actualului regim, in care aducea si un argument "practic": "O democratie aflata la inceput, fragila, cu structuri slabe ale societatii civile, trebuie sa imparta puterea intre mai multi actori, in ideea controlului reciproc"
Aici e aici, zic eu. Pentru ca eu nu cred ca trebuie sa "impartim" puterea, s-o pulverizam intre mai multi actori. Trebuie sa separam puterile (legislativa, executiva, judecatoreasca), toate avand sursa la popor, acesta delegandu-si puterea, care e numai a lui, cu ocazia diverselor alegeri. Prin atributiile conferite presedintelui pe de o parte si guvernului, pe de alta parte, noi, intr-adevar, "impartim" puterea executiva intre doi centri. Pentru ca avem un executiv bicefal, in care fiecare dintre cele doua capete incearca sa-si aroge o felie cat mai mare de putere. Nu presedintele si guvernul trebuie sa se controleze reciproc. Nu! Echilibrul si controlul reciproc trebuie sa aiba loc intre Legislativ (parlament), Executiv (guvern, administratie) si Justitie. Puterea executiva, toata cata exista, trebuie sa aiba un singur sediu, fie Guvernul, fie Presedintele. Pericolul nu rezida in concentrarea intr-un singur loc de prea multa putere executiva, ci in exercitarea abuziva, nedemocratica a puterii. Or, controlul asupra acestei situatii trebuie sa se afle in mana Parlamentului si a Justitiei.
Daca Romania vrea sa se faca bine, daca vrea sa iasa din aceasta letargie in care zace acum, atunci ea, vorba lui Traian Basescu, trebuie schimbata. Primul pas, dar si cel esential, este de a alege clar: ori republica parlamentara (cu un guvern foarte puternic), ori republica prezidentiala (cu un presedinte foarte puternic), cu un Parlament puternic si o Justitie independenta politic.
Cu cat mai repede, cu atat mai bine! In rest, problemele de temperament, de caracter sau stiu eu ce indicator de personalitate, vor fi in mod obligatoriu ingradite de cadrul institutional. N-as lua, insa, chiar asa in tragic nici criza prin care trecem. In fond, nu avem decat cativa ani de democratie!
Pana acum ne-am miscat mai ales in sfera concretului logic, asa ca as vrea sa revenim la concret si atat. Concretul acesta este, insa, si el destul de complicat. Sa rezumam. De doi ani si ceva, opozitia noastra (mai ales P.S.D) nu este preocupata atat de guvernare (cum ar fi normal), nici sub aspectul unei severe monitorizari si cu atat mai putin sub aspectul avansarii de solutii-alternative, mai bune decat ale puterii, la problemele tarii. Singura mare obsesie a P.S.D. (si asta inca de dinainte de 2005) a fost atacarea si daramarea lui Traian Basescu. Ma rog, fiecare cu ce-l doare.
De vreo zece saptamani, P.S.D. a inceput sa initieze procedurile de suspendare a presedintelui. La aceasta initiativa s-au raliat si P.R.M. si P.C., pe fata, dar cu titlu individual, si o serie de parlamentari ai P.N.L. S-a infiintat si o comisie parlamentara de ancheta, condusa (pentru a pulveriza si mai mult piper pe sub nasul lui Traian Basescu) de nimeni altul decat dl. Dan Voiculescu. P.S.D. jubila. A venit si avizul, consultativ, al Curtii Constitutionale. Desi comunicatul de presa este un excelent prilej de exegeza pentru studentii de la drept, el este, totusi, clar in concluzie: suspendarea presedintelui nu se justifica. Motivarea opiniei (nu este o hotarare!) Curtii este inca asteptata.
P.S.D. si P.C., mai ales, au fost foarte vocali in a sustine ca avizul Curtii este unul consultativ (perfect adevarat!) si ca este dreptul Parlamentului de a suspenda, printr-un vot politic, pe presedinte (perfect corect!). Din acest moment, presedintele Basescu a raspuns: daca Parlamentul va da un vot politic de suspendare a sa din functie, atunci el va demisiona si, in acest fel, va provoca alegeri prezidentiale anticipate, la care, in mod normal, partidele trebuie sa-si scoata la lupta pe cei mai apti oameni ai lor de a castiga fotoliul de Presedinte al Romaniei.
Reactiile liderilor politici se intind pe o plaja mare, de la deruta la ridicol. Unii ii cer lui Traian Basescu sa demisioneze inainte de votul privind suspendarea. Mare diferenta, nu ar fi. Atata doar ca Traian Basescu are prea multa experienta pentru a oferi adversarilor sai, "neprovocat" - cum se zice in tenis, un argument ca el este responsabil de perioada de vreo trei luni de maxima agitatie politica, premergatoare alegerii presedintelui. Altii ii solicita lui Traian Basescu, pe motiv ca el ar fi factorul turbulent principal, pur si simplu nu doar sa demisioneze, dar chiar sa nu mai candideze. Atunci sa vedeti, ca n-am avea doar candidati de tip avocatul Dinu sau Raj Tunaru (ce "onoare" pe puscariile americane sa aiba drept "oaspete" tocmai un fost candidat la Presedintia Romaniei), dar si sefi de partide mari, care acum se cam codesc pentru ca nu care cumva sa se faca prea tare de rusine. Si pentru unii, n-ar fi prima oara!
Din pozitiile exprimate de liderii politici se observa chiar si posibilitatea de a "boicota" eventualele alegeri anticipate, daca nu chiar prin indemnul de a nu participa la vot atunci prin nedepunerea de candidaturi. Reactiile partidelor politice mi se par cu atat mai ciudate cu cat, banui, ca initiativa lor de suspendare a presedintelui a fost (este) una cat se poate de serios gandita. Pai, atunci, ei trebuie sa-si faca, pana la capat, toate temele de acasa. Pentru ca suspendarea si apoi demiterea (de care unii par a fi foarte siguri) prin referendum a lui Traian Basescu ar fi dus, oricum, la alegeri prezidentiale anticipate. Atunci, cum de nu si-au pregatit prezidentiabili redutabili? Au plecat, asa, caine surd la vanatoare?!
Eu cred ca nu vom ajunge la anticipate pentru ca presedintele nu va fi suspendat. Partidele politice nu vor risca sa piarda o batalie importanta. Apoi, mai cred ca, fie cu anticipate, fie fara, situatia pe scena politica nu se va schimba pana la alegerile parlamentare. Cel mai important este ca actuala guvernare sa dea rezultate, sa nu umble dupa cai verzi pe pereti, cautand pricini de razbunare, ci sa puna mana pe mistrie, sa construiasca. Altfel, ca in 2008, ca in 2009, ea tot pierduta va fi. Dar daca va sti sa zideasca, atunci va castiga si va demonstra ca in Romania, alegerile prezidentiale sunt mult mai putin importante decat cele parlamentare.

---

Despre autor: