Cand dă necazul peste un om, il compătimești, iar dacă nu poți să-l ajuți cu fapta, ai totuși o vorbă bună.

Mai ales dacă e genul de necaz care i se poate intampla oricui. Deci și ție. Compătimirea ține de prevenire. Te apropii de necaz, ca să-l poți recunoaște, să-i ghicești fondul și forma. În Romania asta a noastră, necazurile nu numai că s-au inmulțit, dar sunt și foarte variate. Prea multe și prea variate, ca să mai simți compătimire. Iată, necazurile celor rămași fără locuință. Apar zilnic la televizor, se manifestă disperat, cer ajutor și nu-l află de la nimeni.

Sunt oprit uneori pe stradă de necunoscuți, care țin să-mi povestească amănunțit un necaz de-al lor. Cu casa, cu proprietăți, cu statul. E ca și cum m-ar contamina cu o boală incurabilă. Nu numai că n-am nici o putere, insă nici nu mai vreau să le ascult poveștile. Prea-s multe și prea pline de necunoscut. Diversificarea necazurilor ne insingurează, ne face necomunicativi. Într-o vreme, vecinii de deasupra apartamentului meu uitau mereu un robinet de la baie sau de la bucătărie deschis și mă inundau. Nu se compară cu inundațiile catastrofale care rad sate intregi, veți zice. Eu insă spun că se compară, deoarece soluțiile și intr-un caz și in celălalt erau și au rămas inacceptabile. Vecinii care mă inundau imi explicau că e normal să mai uite un robinet deschis și că, la randul meu, sunt indreptățit să-i nenorocesc din cand in cand pe cei de dedesubt. Îmi vorbeau cu aerul că, indiferent dacă uitam ca și ei un robinet deschis sau aveam o memorie bună, tot trebuia să-i inund odată și odată pe nevinovații de dedesubt, fiindcă dreptul se cerea exercitat. Inconvenientele vieții la bloc erau, in filozofia lor de patibulari un gen de justiție pe stoc. Inundarea era o pedeapsă pentru un rău infăptuit sau pe care erai dator să li-l faci altora candva.

Cei inundați de rauri și
paraie vorbesc de pedeapsa lui Dumnezeu, de o
fatalitate. Nu e fatal să
dea apele peste ei, e fatal ca ei să rămană veșnic in calea apelor. Ce păreri să ai și cum să-i ajuți, dacă ei acolo-s născuți și n-au unde să se mute? Înmulțirea categoriilor de necazuri vine cu o seamă de implicații imposibile, cu dezvăluirea unor relații cauzale atat de imbarligate, că e preferabil să te ții la distanță. De vecinii demenți am scăpat, intr-o zi au dispărut și n-am vrut să mai știu nimic de ei, insă mă infior amintindu-mi cum mă gandeam să-i omor. Altă rezolvare mai simplă și mai eficientă nu vedeam. M-am consultat chiar și cu milițianul sectorist, care mi-a spus că mă ințelege, că pot conta pe discreția lui, intrucat și pe el il inunda omul din apartamentul de deasupra. "Și nu-i corect – mi s-a destăinuit el cu un alean punitiv mult timp ținut ascuns –, fiindcă m-a inundat de vreo șapte ori, pe cand eu pe vecinul de dedesubt numai de două ori."