Dacă India și China sunt excluse din eșantionul care măsoară creșterea economică agregată a țărilor sărace, vedem că inegalitățile s-au accentuat in ultimele două decenii in lume.

Dar polarizarea veniturilor s-a accentuat și in țările bogate.
Cand coeficientul Gini (ce măsoară inegalitatea de venituri) crește
in mod dramatic, in țări bogate
și in țări sărace, cată relevanță mai are indicatorul agregat al
venitului/loc? Ceea ce numim coeziune socială intră in atenția clasei politice, mai devreme sau mai tarziu. Paul Krugman, un
economist American de frunte pune in legătură lupta politică actuală din SUA cu polarizarea veniturilor; el aduce in discuție rolul pe care președintele Franklin D. Roosvelt, prin politica
"New Deal", l-a jucat in crearea unor instituții progresiste ale
societății americane moderne,
dar care ar fi fost erodate in ultimele două decenii. Politica "Noii Frontiere" a președintelui J.F.Kennedy, ca și măsurile de
promovare a "Societății Bune" (Great Society) ale președintelui Lyndon Johnson se inscriu
in tradiția politicii New Deal.

În țările Uniunii Europene
clivajele sociale incurajează extremismul, fragilizează procesul politic democratic. Cei marginalizați protestează, uneori cu violență, in afara regulilor jocului democratic (vezi mișcările de stradă in periferii urbane din Franța). Și in țările din Europa
Centrală, nou intrate in Uniune și unde ratele de creștere economică au fost relativ inalte (5%-6% in medie anual față de media de
1,5%-2% in "miezul" Uniunii), frustrările cresc și nu puțini cetățeni acuză polarizarea veniturilor. Ajungem astfel la scrutarea capitalismului contemporan, la aspecte morale, la interjocul intre principii de eficacitate economică și cele de justiție socială.

Oameni politici și de stat responsabili reclamă o politică publică la nivel global. Avem internet in expansiune, prin numărul de utilizatori, dar și numărul statelor eșuate (failed states) crește. Asistăm la erodarea, uneori voită, a capacității instituțiilor multilaterale de a face "guvernanța globală". Există o asimetrie intre globalizarea economică și cea politică, prin aceasta din urmă ințelegand și funcționarea instituțiilor multilaterale. Dar este posibilă o simetrie intre cele două procese? Chiar Uniunea Europeană are mari dificultăți in a adanci integrarea,
in a-și gestiona complexitatea in creștere. Recrudescența naționalismului, in diverse forme (inclusiv sub mantia "patriotismului economic" in țări ale Uniunii Europene sau exprimand mandria resuscitată a unor popoare), merge impotriva logicii globalizării.

Citeste si:

Elemente de dezordine in lume, in contrast cu "Noua Ordine Mondială", anunțată in debutul deceniului trecut ca intruchipare a unei Pax Americana după căderea Cortinei de Fier, l-au făcut pe Robert Kaplan să vorbească despre "Anarhia care vine"; el se plasa astfel la antipozi in raport
cu lumea anticipată de Francis Fukuyama in "Sfarșitul Istoriei". Anii din urmă ii dau parțial dreptate lui Kaplan, care a intuit limitele unei politici de export a democrației (vezi situația dezastruoasă din Irak), mulțimea de state eșuate, proliferarea armelor nucleare, a conflictelor in spațiul global, din varii motive.

Este mentalul colectiv, chiar unde toleranța face parte dintr-un ethos cu rădăcini adanci in societatea deschisă, pregătit să accepte intrări masive de imigranți pe fondul imbătranirii populației,
al crizei sistemelor asistențiale? Intervin aici și accente de
xenofobie, care nu ocolesc nici societățile cele mai liberale și unde imigranții sunt mulți – exemplul cel mai la indemană fiind
SUA, o țară formată de imigranți.

Ascensiunea economică
a Chinei și Indiei, care dețin
peste 1/3 din populația globului, ridică mari semne de intrebare privind ecologia planetei. Să ne gandim și la situația resurselor
de apă potabilă, la deșertificarea generată de incălzirea globală,
la epidemii. Acestea și altele pot impinge comunități, state, la conflicte majore. La aceste surse de conflict trebuie adăugate "ciocnirea civilizațiilor", terorismul,
care sunt alimentate de
disonanțe culturale, fundamentalism religios, resentimente de natură etnică și sentimente de umilință.

Simpla creștere a interdependențelor economice nu poate
oferi polița de asigurare de care omenirea are nevoie. Un val
intens de globalizare, in secolul XIX (epoca victoriană), a fost urmat de protecționism, de două războaie mondiale. Globalizarea trebuie să fie gestionată cu ințelepciune, pentru a aduce mai mult bine decat rău. Lumea nu este și nu poate deveni plată,
dar poate fi/deveni mai bună.