Invingatorii Aliantei

Norica Nicolai, dupa victoria impotriva Aliantei, este binevoitoare, admite, intelege, are ingaduinte. Nu vrea sa racoleze pedisti. Este morala, a apucat pe cararea asta si de-acum se indreapta spre limanul unei vieti publice in care o sa fie liniste.

Celalalt invingator, Ludovic Orban, este si el la ora intelepciunii. Asemenea unui luptator ostenit priveste la trupul rapus al Aliantei cu porniri in care se amesteca ingaduinta cu intelepciunea celui care si-a implinit visul. A ajuns si el la limanul unei tihne binemeritate.

Singurele probleme le au capeteniile lor. Cei care, ca miine, poimiine vor da sama. Apare premierul pe la intilnirea cu sportivii si le vorbeste cu o figura intunecata si noi nu stim de unde vine starea. Se iteste prin televizoare si graieste aspru, se vrea convingator. Se simte ca are probleme si astea nu-i vin nici de la vreun ulcer mascat, nici de la insomnii intratabile, nici de la hipertensiuni arteriale care-ti dau dureri de cap. Altundeva, pe alte sticle invecinate, inevitabilul Crin Antonescu analizeaza cu aplomb intelectual si detenta lexicala, le rasuceste pe toate fetele, explica subtil si inventeaza cu naduf diatribe. Uneori, din nevoi de strategie comunicationala, o da pe sastiseala: bietul electorat este buimac si Crin este intelegator. A venit vremea sa discutam guvernarea, zice, sa-l lasam pe acest presedinte care ne face de ris cu propriile obsesii si initiative si noi sa ne vedem de ale noastre. Adica de liniste. Sa fie liniste, tipa cu maxilarele intepenite corifeul funerar al Aliantei care o omori la fapt de seara. Crin - viitorul gropar al viitorului partid raposat PNL, caruia ii va cinta un recviem interpretat cu aceeasi simtire si talent retoric.

Premierul si Crin par la ora actuala cei mai macinati de boli ascunse, au mincarimi linguale si spaime ascunse care le vin din raspunderi politice si presiuni electorale. Viseaza noaptea ca alegerile au inceput, ca inevitabilul se intimpla, ca decizia este luata si nu se mai poate face nimic. Alegerile vin ca o napasta pe care nu o poti opri, asa cum nu poti, cu o piatra asezata pe linia de cale ferata, sa opresti navala trenului.

Domnilor, imi pare rau sa va anunt ca vine vremea, si ceea ce esti azi, s-ar putea ca miine sa nu mai fii! Exista pericolul real ca talentele dumneavoastra - harul, priceperea, fotogenia, inteligenta, atotstiinta cuprinzatoare si figurile de stil - sa cada intr-o bicisnica pivnita publica, sa alunece in debara, printre foste figuri, printre foste inteligente, printre foste talente retorice si abilitati. Vin alegerile ca tatarii pe vremuri si strica totul: liniste, tihna, prosperitate, victorii!

---

Despre autor: