A trecut ceva timp de la meciul dintre Steaua si Dinamo, din Simbata mare, si inca mai sint televiziuni care ne ofera „stiri" despre dansul lui Borcea din tribunele stadionului Ghencea.

Imediat dupa meci, timp de trei zile si trei nopti, am vazut porcaria asta. M-au terorizat fara incetare imagini mixate si reluate la nesfirsit cu acelasi personaj dansind gretos din buric intr-o tribuna oficiala, stringind intre dinti un trabuc cu aerul unui JR Ewing ratacit prin Europa de Est. Intr-un moment de inspiratie, un cineva din redactia sport a PRO TV a zis ca imaginile cu Borcea dansind din buric nu mai reprezinta o cheie buna pentru mentinerea interesului telespectatorilor. Prin urmare, s-a gindit sa nuanteze un pic imaginea rivalitatii dintre cele doua echipe si a realizat un mic reportaj filmat in care copilul lui Borcea juca miuta si se dadea in masinute tamponate cu pustiul de vreo trei ani al nu stiu carui fotbalist de la Steaua. Alta gaselnita timpita a fost sublinierea insistenta a scenei de 0,2 secunde in care un anume domn Turcu, actionar „ciine", il tragea de curea pe Borcea, ca un papusar autoironic, si asta ca sa danseze ca Shakira, vezi Doamne. In orice caz, sute de minute de emisie au fost aruncate pe apa Dimbovitei pentru sustinerea vizuala a ideii ca domnul „ciine" rosu Borcea Cristian e un fel de catelusa latino Shakira. De ce? Pentru simplul motiv ca ambii dau din buric. Mi-e teama ca toata povestea asta se inscrie in linia nobilelor noastre frustrari provinciale. Numele nu ne sint valabile fara porecle de import care sa ne omologheze in propriii nostri ochisori. Hagi a fost Maradona din Balcani, Banel e Jardel. Totusi, „catelul" rosu si dansant transformat in Shakira mi se pare o kitschopteala la care nu m-ar fi dus capul.