Reteta dupa care si-a construit Traian Basescu contraatacul este riscanta. Citeva detalii ale ripostei presedintelui strica perceptia ca gestul sau de a-si depune demisia este unul stralucit. Ramine ca viitorul imediat sa decida cit e temperament si cit e calcul in aceasta atitudine publica de campanie.

Mutarea pe care Traian Basescu a anuntat-o in ziarul nostru in legatura cu ceea ce este cel mai probabil sa faca in cazul in care va fi suspendat de Parlament i-a curentat zdravan pe majoritatea adversarilor politici ai acestuia. Demisia cu care i-a amenintat pe cei care cred - din diverse si obscure motive - ca scena politica romaneasca ar fi mai curata daca seful ar fi pus in carantina i-a pus pe acestia in situatia de a avea reactii penibile si ridicole.

Practic, nici unul dintre liderii de partid care s-au declarat interesati de indiguirea politicianului Traian Basescu nu a primit cu incintare sau cu usurare contraoferta neobisnuita pe care presedintele le-a facut-o. Exista cel putin o explicatie imediata pentru aceasta crispare evidenta a adversarilor politici ai sefului statului: evaluarea pe care le-ar aplica-o „poporul" (personaj tot mai central al discursurilor prezidentiale) ar echivala, foarte probabil, cu o sanctiune dura pentru comportament politic deviant.

Iata, pe scurt, o radiografie a haosului politic, mascat in fraze si explicatii care mimeaza ordinea si gindirea strategica. Ion Iliescu: suspendarea lui Traian Basescu nu este un obiectiv politic pentru PSD. Mircea Geoana: demisia e un gest corect, dar jocul pe care il practica seful statului este unul „ieftin". Calin Popescu Tariceanu: Basescu e prea putin interesat de problemele fundamentale ale romanilor si ale tarii. Adrian Iorgulescu: prin demisia sa, Traian Basescu „tracaseaza" populatia Romaniei, care se vede nevoita sa vina de prea multe ori la vot intr-un interval de timp scurt. Lucian Bolcas: PRM nu se razgindeste daca il suspenda pe Basescu, ci se gindeste. C.V. Tudor: nu ar prea vrea suspendarea sefului statului, pentru ca asta ar inseamna sa aduca din nou la putere „banda de infractori a lui Viorel Hrebenciuc". Gh. Funar: Basescu trebuie sa demisioneze inainte de suspendare. Puiu Hasotti: nu crede ca seful statului va demisiona. Alin Teodorescu: daca Basescu a anuntat ca demisioneaza, se va tine de cuvint, pentru ca asa ii e firea acestuia. Si multe altele, la fel de aparent-coerente, dar confuze, pe fond.

Amenintarea cu demisia e egala cu o lovitura chirurgicala cu care Traian Basescu a tintit in coalitia rasculata impotriva sa; prin gestul sau anuntat, seful statului a taiat adinc in elanul dusmanilor sai, recenti sau dintotdeauna. Pierde trei ani de mandat, dar aplica o corectie severa tuturor pseudoprezidentiabililor care exista acum pe piata; pierde trei ani de mandat, dar protejeaza Parlamentul (in acest sens, felul in care si-a formulat eventualul gest al demisiei este memorabil si pentru grija pe care seful statului o acorda Parlamentului ca institutie democratica fundamentala); in fine, renunta la trei ani de mandat, dar ii provoaca sa vina la urne pe cei care il contesta ca sa se legitimeze in fata cetatenilor. Cu toate acestea, e greu de crezut ca demisia presedintelui si consecintele dorite si probabile pe care aceasta le poate avea vor fi in masura sa taie nodul gordian complicat care stringe la un loc retelele de putere in care e implicata clasa noastra politica. Aceasta este insa o alta discutie.

Imediat important este altceva: populismul in exces de data recenta pe care il afiseaza seful statului nu e cea mai buna continuare cu putinta a unei mutari care a dat peste cap majoritatea actorilor politici de prim rang. Doar un exemplu din weekendul prea mediatic-religios al sefului statului: Traian Basescu nu trebuia sa vorbeasca la canonizarea sfintului din Bistrita-Nasaud; aproape de el era Gigi Becali, cel care ii sorbea cuvintele. Daca totusi a ales sa vorbeasca, era mult mai util daca l-ar fi intrebat pe consilierul sau, Bogdan Tataru-Cazaban, cine este cel canonizat si daca ar fi vorbit despre viata pilduitoare a Sfintului Pahonie decit despre cum a luat demnitate de la romani si cum se va intoarce el mereu, ca un voda, la popor.

Bine totusi ca nu a aparut alaturi si de Elena Udrea la manastirile din Moldova pe care le-a vizitat…