Cine are dreptate?

Cine are dreptate in ceea ce priveste datele statistice? Institutul, care e sursa primara de date. Si totusi, am cateva semne de intrebare. De ce se insala prognoza? De ce se insala analistii? De ce numai institutul are intotdeauna dreptate?
Rata inflatiei in luna martie a adus cateva premiere. Cea mai mica rata anuala din 1990 incoace. Statistica spune ca preturile s-au majorat din martie 2006 pana in martie 2007 cu 3,66 la suta. Ce am avut in intervalul asta? Pai as incepe cu taxa pe viciu, aplicata in lunile aprilie si mai 2006, cu efecte si in iunie 2006. Am avut scumpiri de gaze naturale, am avut majorari de preturi la energie electrica, am avut accize majorate, am avut carburanti mai scumpi, am avut scumpiri semnificative. Efectul? Cresterea generalizata a preturilor a fost de 3,66 la suta. Iar in martie? In martie, rata inflatiei a fost de 0,07 la suta. Cand vine comunicatul statisticii? O zi mai tarziu fata de calendarul anuntat initial, pe motiv de intarziere de Paste. Intai cozonacii si apoi treaba, pare a fi sloganul.
Altceva insa ma enerveaza. Diferenta dintre estimari si realitate. In urma cu o saptamana, il intrebam pe presedintele Comisiei Nationale de Prognoza cat estimeaza rata inflatiei in luna martie. Atentie, luna martie era deja incheiata. A raspuns: 0,2-0,3 la suta, la unison cu un oficial al statisticii, care ii dadea dreptate. Ce spune realitatea? Ca avem o rata de numai 0,07 la suta. Adica de 3 pana la 4 ori mai mica decat estimarile pentru o perioada deja incheiata. Cum este posibil?
Cum este posibil ca pretul benzinei, spre exemplu, sa se majoreze cu 15 bani/litru in luna martie, adica cu aproape 5 procente, iar statistica sa spuna: in luna martie, carburantii s-au scumpit cu 0,01 la suta? Cum este posibil ca pretul calatoriei cu trenul sa fie majorat cu peste 9%, iar rata inflatiei sa fie de peste 100 de ori mai mica? Raspunsul statisticii este simplu: astea s-au scumpit, altele s-au ieftinit, pe ansamblu, scumpirea nu depaseste 0,07 la suta. Iar pe primul trimestru am avut cea mai redusa rata trimestriala a inflatiei. 0,31 la suta. De ce ma tem?
Ma tem ca este o inflatie invizibila. Mi-e teama ca este invizibila pentru cifrele oficiale, dar nu si pentru mediul economic. Ma intreb: bancile sunt proaste? Daca ele remunereaza depozite cu 7% anual, adica aproape 2% pentru un trimestru, de ce ar remunera ele de 6 ori mai mult decat rata inflatiei? Daca inflatia este de 3,66 anual, de ce Banca Nationala plateste bancilor comerciale 7,5 la suta pentru banii pe care nu reusesc sa ii plaseze in depozite? Si daca inflatia va fi atat de mica, nu e bine si pentru bugetul de stat care ajusteaza salarii in functie de o rata a inflatiei mai mica?
Inflatia invizibila face insa vizibil alt lucru. Perspectiva nu prea buna pentru viitor. Pentru ca istoria se repeta. Si pentru ca BNR a mai facut un lucru anul trecut: a vazut ca inflatia este prea mica si a adus majorari de preturi mai repede decat cele stabilite. Iar guvernul a valorificat, printr-o agentie de reglementare, teoretic independenta, acest lucru. A bagat mai devreme scumpirile in facturi. Si ma intreb in continuare... cine are dreptate? Sefii numiti politic? Analistii? Prognoza? Astept momentul in care toti vor spune doar adevarul.

---

Despre autor: