Duminica seara, pe TVR 2 se difuzeaza un serial de comedie englezesc, ,,The Office’’, dupa care supusii reginei sint pur si simplu innebuniti. Umorul acesta care a zguduit Marea Britanie are o compozitie destul de ciudata. E vorba de o substanta cinica de reactie la ipocrizia sociala englezeasca, amestecata cu parodie dura la scene si situatii din viata cotidiana a englezului. Am vazut vreo patru episoade si cred ca mi-a fost de-ajuns. Nu numai ca nu rezonez la genul asta de umor, dar am ajuns chiar sa ma enervez de citeva ori la niste faze, care puteau fi interpretate ca hazlii doar de catre niste oameni destul de exotici la cap. Intr-una dintre ele, un individ propunea ca aceia cu dizabilitati motorii care vin sa ceara ajutor social la stat sa fie testati cu o alarma de incendiu; astfel, cei care vor reusi sa paraseasca incaperea vor fi dovediti ca impostori si li se va retrage pensia. In fine, englezii sint o specie aparte si umorul lor poate depasi adesea limitele mele intelectuale. Totusi, mi-e teama ca hazul celor din ,,The Office’’ nu e singura insula de libertinaj la frontiera umorului englezesc. Am citit de curind cartea „N-o citi daca esti prost" a lui Tibor Fischer, din colectia Risul lumii, coordonata la Editura Humanitas de catre dl Radu Paraschivescu, si am regasit acolo acelasi gen de umor in care identific o noua stilistica a cinismului parodic, pe care tind s-o consider un fel de „ultima moda" a eliberarii prin ris. Hohotul nu mai vine din satirizarea unor clisee de comportament, a unor personaje generice care merita satira, ci survine ca o forma de catharsis dincolo de limita oricarei morale. E o incercare disperata de a scapa de ipocrizii, dar si de iluzii.