Unii au sustinut ca, iesiti dintr-un sir de dictaturi si traditional inclinati spre paternalism, romanii vor continua sa aiba nevoie de un presedinte cu competente intinse, actionand ca parinte al natiunii care asigura judecata si protectie. Altii au zis ca tocmai spre a face autentica ruptura de trecutul totalitar si a debarasa societatea de gusturile autoritariste se impune reducerea insititutiei prezidentiale la o functie simbolica, cea mai mare parte a puterii fiind incredintata Parlamentului. Un "tatuc" colectiv ar fi facut imposibila confiscarea puterii de catre un individ, zadarnicind incercarea acestuia de a personaliza statul pe care ar fi trebuit doar sa il personifice. Din confruntarea dura intre partizanii Republicii prezidentiale si cei ai Republicii parlamentare, castigatoare a iesit, totusi, Republica parlamentara, unicul compromis constand in acceptarea alegerii directe a presedintelui prin vot universal.
Potrivit Constitutiei, seful statului trebuie sa fie factor de echilibru inter-institutional si social - ceea ce realizeaza prin indeplinirea functiei de mediere, inclusiv prin prezidarea anumitor structuri colegiale - si garant al sistemului politic democratic prin exercitarea controlului asupra procedurilor esentiale folosite de executiv, legislativ sau puterea judecatoreasca - ceea ce realizeaza prin promulgarea legilor, semnarea tratatelor, oficializarea numirilor sau revocarilor etc. Toate atributiile conferite presedintelui prin dispozitii speciale sunt derivate din si se interpreteaza in lumina functiei de mediator si garant al ordinii constitutionale. Legitimitatea decurgand din votul popular este menita sa confere autoritate maxima unei puteri limitate la facilitarea proceselor, temperarea reactiilor si respectul formei. Situata in afara oricarui control politic, dar si lipsita de parghii pentru impunerea propriilor optiuni politice de fond, institutia prezidentiala are la dispozitie doar forta cuvantului legitimat prin vot spre a face ca vointa actorilor politici si sociali propriu-zisi sa se exprime liber, eficient, ordonat si consensual.
(Ab)uzand de ambiguitatile unui text chemat sa dea expresie unui mecanism atat de sofisticat si profitand de modul in care au fost alesi, sefii statului roman post-comunist au incercat sa confere Republicii caracter cel putin semi-prezidential. Astfel, aplicarea programului revolutei anti-totalitare din 1989 a fost stopata.
Presedintele Basescu, prin caracterul sau excesiv si nerezonabil, are vina, dar si meritul de a fi adus abuzul dedus din compromisul politic al anilor revolutionari la paroxism blocand functionarea statului si punandu-i in pericol insasi suveranitatea. De aici sansa reluarii si desavarsirii revolutiei neterminate. Pentru revolutionarii dezamagiti ai anilor '90, mai importanta decat demiterea presedintelui sperjur si autoritar-populist sau restructurarea Guvernului incompetent si oligarhic, este consacrarea neechivoca a Republicii parlamentare. Aceasta nu impune modificarea Constitutiei, ci indepartarea controverselor in aplicarea ei. O lege organica apta sa clarifice raporturile intre institutiile statului dand Constitutiei o interpretare unica si oficiala, conforma cu spiritul acesteia si proiectul revolutionar originar, este suficienta. O asemenea iesire din criza ar avea consecinte istorice cu mult peste ambitiile generatiei politicienilor prinsi in confruntarea actuala.