„Tiranul" a fost izolat de apostolii neinfricati ai democratiei (PNL, PSD, PRM, PC). Asa suna hitul coalitiei antiprezidentiale, cea care isi savureaza acum o victorie de etapa si schimba Guvernul.

Mitul „dictatorului" Traian Basescu intra in adormire acum. Se naste un altul - „singuraticul" - „izolatul" Traian Basescu. Desi miturile nu sint nici adevarate, nici false (pentru ca ele sint, asa cum ne spun marii specialisti in mitologie, dincolo de adevar si de fals), mitul „singuraticului" presedinte e, cumva, mai aproape de adevar. Seful statului e, intr-adevar, izolat; intelegerile, mai mult sau mai putin la vedere, intre diverse centre de putere (localizabile inclusiv in opozitie) l-au impins intr-o zona in care nu va mai putea butona prea multe.

PD, PLD, poate serviciile secrete (dar acestea din urma nu dau neaparat bine in acest inventar) mai sint zonele institutionale importante unde, teoretic, seful statului mai poate conta pe relatii de parteneriat.

Inamicii - tot din zona institutionala - sint din ce in ce mai multi, iar pierderile pe care le-a suferit presedintele Romaniei in ultimele luni sint abundente. Sa numaram putin (si sa fim constienti ca ne ramin multe si pe dinafara): Traian Basescu a pierdut Parlamentul - chiar de la inceputul mandatului sau de presedinte; apoi, pe fata, o buna parte din Guvern; zilele acestea, fara echivoc, a pierdut tot Guvernul. Restructurarea Executivului va avea, la rindul ei, alte consecinte contondente pentru Traian Basescu. In CSAT, echilibrul de forte se va modifica in mod vizibil; iar in politica externa, numirea lui Adrian Cioroianu l-ar putea aduce in situatia usor ridicola in care va trebui sa se afiseze alaturi de cel pe care il poate prezenta omologilor sai occidentali ca fiind ministrul de Externe cu care nu e de acord. CSAT si politica externa sint, deci, ultimele zone in care Traian Basescu va trebui sa mearga „ca pe oua"; PNL are o sansa reala acum de a-si impune tema retragerii trupelor romane din Irak. In plus, daca noua formula guvernamentala va avea suficient timp sa isi intinda tentaculele in profunzime, inamicul public numarul unu al momentului, Traian Basescu, ar putea avea si motive suplimentare de ingrijorare: in teritoriu, de pilda, putinii aliati pe care ii mai are vor suferi un asediu dur caruia putini - avem precedente numeroase - ii vor rezista.

Asadar, acum, in mod direct, seful statului poate apasa pe foarte putine butoane. Aparent, presedintele nu mai poate impune nimic si, mai mult decit atit, nu prea mai poate nici negocia, pentru ca majoritatea dusmanilor sai si-au pierdut increderea in el. Pe de alta parte, desi nu mai poate pune in practica temele generoase pe care le-a imbratisat cindva, Traian Basescu va putea, in continuare, impune teme pe agenda publica. Pentru ca, la cum s-au rearanjat acum lucrurile, Traian Basescu trebuie doar sa vorbeasca pentru a sublinia ca a fi singur, izolat, parasit nu e neaparat ceva rau. E suficient, de pilda, ca Basescu sa vorbeasca apasat despre Guvernul PSD-Patriciu-Fenechiu. De fapt, a si inceput sa o faca. Poate sa para cam straniu, dar, la limita, chiar si o suspendare i-ar fi benefica sefului statului.

De acord: presedintele nu mai are Guvernul aliat, Parlamentul aliat; in plus, o parte insemnata din mass-media ii e total ostila. Are insa de partea sa carisma si, asa cum a dovedit-o in mai multe rinduri, o abilitate iesita din comun de a vorbi convingator. Sa nu ne grabim sa ii profetim decaderea. Traian Basescu va riposta. Faptul ca va fi populist va fi numai un detaliu al unei batalii politico-mediatice in care, de ambele parti, se foloseste armamentul neconventional care face, de regula, o victima sigura: adevarul.