Liberalii si pedistii se bat, acum, pe mostenirea „mortului".

Mi se pare cu totul neserios sa discutam despre un spectacol de balci cum am discuta despre „Hamlet". Or, cam asta e diferenta dintre politica practicata, acum, pe malurile Dambovitei si politica inalta. A le confunda ar fi, probabil, „o gluma" la fel de riscanta ca asemuirea d-nei Elena Udrea cu... Elena din Troia, indrazneala pe care si-a luat-o, am vazut, „Evenimentul zilei" chiar intr-un titlu, pe pagina intai.

In treacat fie zis, eu nu mi-as ingadui s-o asemui pe d-na Udrea cu Elena din Troia, din cel putin doua motive. Intai, fiindca, in clipa urmatoare, ar trebui sa fac si alte comparatii; ca, de pilda, sa mi-l imaginez pe d-l Cocos in postura regelui Menelau, ceea ce isi poate permite doar OTV. Apoi, fiindca n-as avea chef sa ma trezesc tarat prin tribunale, invinuit de insinuari. Nu e nici un secret, in fond, ca, in viziunea lui Homer, scopul razboiul troian a fost readucerea unei neveste adulterine in bratele unui sot incornorat. In termeni nemitologici, Elena din Troia era, ar zice unii, cam curva. Cum sa jignesti o doamna comparand-o cu ea?

Trec la... „istorie", lasand mitologia in pace. Si ma intreb: oare ce vor intelege romanii de dupa noi din balciul nauc si naucitor care a insemnat „politica autohtona" in anii 2006 si 2007 dupa Christos? Ne vor compatimi, oare, ca am acceptat sa traim, injurand doar, intr-o vreme plina de smarcuri? Sau vor spune ca am avut ce am meritat?

Tocmai cand imi pun aceste intrebari, aflu de la televizor ca Tariceanu s-a hotarat, dupa mai multe zile de suspans, sa dea afara PD de la guvernare. Asadar, schisma „portocalie" s-a produs, desi nici liberalii, nici pedistii n-au semnat (pana la aceasta ora, cel putin) actul de deces al Aliantei lor. Probabil, „mortul" sta si acum intins pe mese la Palatul Victoria. Incepuse de mai multa vreme sa aiba miros de proiect putrezit, intrat in descompunere, dar nici PNL, nici PD nu aveau chef sa-l duca la cimitir si sa-l ingroape crestineste si cu forme legale. Caci si liberalii, si pedistii ar vrea sa puna mana pe „mostenirea" defunctului! Dovada ca, printre bocetele de circumstanta, ne e dat sa auzim, de mai multe zile, aceleasi incriminari. „Voi ati tradat idealurile Aliantei", se stropsesc la liberali pedistii. „Ba, voi, cu Basescu al vostru ati facut praf Alianta", ricaneaza liberalii.

Si cum disputa va continua, cu siguranta, pe tonuri inca si mai vehemente, niste clarificari s-ar impune, poate.

In ce ma priveste, nu voi tagadui ca importul „portocaliu" de la Kiev, de-acum trei ani, a avut un rol pozitiv. Inainte de acel import, PSD parea o fatalitate. Un fel de raie incurabila a libertatii postdecembriste. PNL si PD erau, atunci, doua partide modeste, care nu se puteau opune tavalugului pesedist. Dar 1+1 nu fac totdeauna 2. Mezalianta dintre PNL si PD (adica, dintre un partid de dreapta si unul de stanga) ne-a scos, brusc - va amintiti? - din apatie. Ne-a dat incredere ca o alternativa era posibila. A reaprins speranta unei „schimbari".

Si nu voi spune ca am gresit lasandu-ne amagiti. Daca exista unii care regreta iluziile din 2004, n-au decat. Eu nu le regret. Sunt convins si azi ca, eternizat la putere, PSD ne-ar fi impins dincolo de lehamite. Ne-am fi resemnat cu el, conform obiceiului nostru de a normaliza cam orice anormalitate.

Dar sa nu mi se spuna ca Alianta PNL-PD a avut idealuri! Ea a avut un scop practic, cinic, imediat, nu „idealuri". Mai direct spus, a fost o escrocherie utila, caci ne-a scapat de PSD. Dar atat. Asa ca aria pe care o canta, azi, cu schimbul, liberalii si pedistii pe tema „idealurilor tradate" mi se pare o pura ipocrizie.

Alta arie falsa, pe care o auzim „interpretata" la televizor, fie de „trupetii" lui Basescu din PD, fie de vocile mai casante din PNL e ca PSD ar reprezenta... „dracul". Si ca orice intelegere cu „dracul" ar fi un pacat de neiertat.

Ma grabesc sa precizez ca ideile mele despre PSD au ramas neschimbate. Vad si azi in PSD un partid impostor care plange de mila saracilor din vilele pe care si le-au construit invartitii „de stanga". Dar ideea ca PD are oroare de PSD mi se pare si comica, si de prost-gust. Nu tot din FSN se trage si PD? Si e frumos, oare, sa-ti barfesti rudele? Ma mai intreb, fiindca tot n-am altceva mai bun de facut in acest moment. Cu ce-o fi mai acceptabil, oare, Boc decat Geoana?

Cu liberalii lucrurile stau altfel. Aici e o problema nu de rudenie, ci de caracter. Daca nu ma insala pe mine memoria, primul care a facut un pact cu PSD a fost Valeriu Stoica, personajul care se erijeaza azi in rol de „instructor al dreptei". De ce-ar fi mai putin „moral" Tariceanu daca i-ar urma exemplul? Dar nu din acest motiv cred ca guvernul scos azi din palarie de liderul liberal ar trebui sa devina urgent o amintire. Poate, chiar miercuri!

Oricum, spectacolul e halucinant. Ca un cer negru pe care, in loc de stele, ar atarna margele de sticla colorata. Om fi noi blestemati? Sau ne blestemam singuri?