Buna dimineata, dragi telespectatori si stimati useri! Astazi va voi supune atentiei o problema izvorita dintr-un caz real in care, fireste, persoanele implicate nu vor aparea cu numele lor adevarate. Totusi, cazul este, dupa parerea mea, unul exemplar. Care va sa zica, avem un monitor de computer, fie chiar si de 17 inch, la care un domn X priveste un film sau orice alta insiruire de imagini in miscare. Din lateral se ivesc citeva priviri ale unor domni, sa le spunem Y, Z, Q, R si P, a caror curiozitate a fost trezita de citeva cadre de pe monitor. Incep sa se adune ciorchine in jurul monitorului formind un fel de coronita de capete care incet, incet ajunge sa obtureze cimpul vizual al celui care initial privea linistit. Se produce o mica imbulzeala, domnii se imbrincesc delicat, se inghesuie si rid hahait sau zimbesc finut, dupa caz. Mai apar si domnii K, W, dar si domnisoara T, care incearca sa gaseasca un spatiu cit de mic in care sa-si bage capetele. Scena arata ca un abdomen de mamifer la care puii se inghesuie sa suga. Dupa citeva minute unii renunta. MORALA: spre deosebire de televizor, care pare prielnic privitului in grup, calculatorul e for a single user. E un prilej de singuratate ciudata, diferit de carte, in care nu poate patrunde altcineva, desi sint citiva care incearca asta. Cartea te inchide intr-un univers imaginar propriu, calculatorul te inchide intr-un univers deschis, cu aparenta de bun pausal. Televizorul e un fel de vatra sacra intr-o sufragerie antica, e comuniune si antren, aduna o familie care se uita la acelasi ecran, instaureaza o ierarhie a telecomenzii, o ordine a lumii. Oamenii inca se mai iubesc la televizor, la calculator doar se inghesuie.