Carol al II-lea a tinut sa fie intampinat de oameni de-a lungul intregii Romanii in deplasarea pe care a facut-o la inmormantarea Regelui George al V-lea al Angliei
La mijlocul anilor '30 ai secolului trecut, Curtile Regale europene au furnizat multe stiri, in cea mai mare parte tragice - ziarelor. In 1934 a fost asasinat la Marsilia Regele Alexandru al Iugoslaviei, a carei sotie, Regina Marioara, era sora Regelui Carol al II-lea. La sfarsitul lunii august 1935, Regina Astrid a Belgiei moare intr-un accident de automobil. La volan se afla sotul ei, Regele Leopold, iar soferul pe bancheta din spate.
Evenimentul impresioneaza cu atat mai mult cu cat, la inceputul anului 1934, monarhul belgian precedent, Regele Albert, se prapadise intr-o ascensiune montana solitara. Pasiunea pentru automobilism, aviatie si alpinism lovise in mai multe randuri Casa Regala belgiana. In ianuarie 1936 se sfarseste Regele George al Angliei; un monarh reputat pentru viata sobra si simtul datoriei. Urmasul sau nu va ramane multa vreme pe tron, mistuit, ca si Carol al II-lea pentru Elena Lupescu, de dragostea patimasa pentru o actrita americana, cu care se va si casatori ulterior. Londra nefiind Bucuresti, peste mai putin de un an, Eduard al VIII-lea al Angliei va abdica si se va exila acolo unde va muri, tot in pribegie, si Carol al II-lea: in Portugalia. Eduard al VIII-lea, spre deosebire de parintele sau, era o fire boema. Cand a vizitat Budapesta, ca print mostenitor, ziaristii si fotografii unguri au avut multe stiri si detalii pentru public. Printul de Wales daduse de gustul muzicii lautaresti si al palincii. Asezat la masa unui restaurant de pe malul Dunarii, ziarele il infatisasera inconjurat de dible si arcusuri. Presa straina avea cu Regele Carol al II-lea o poza "clasica", din epoca in care devenise cetateanul Carol Caraiman. Cliseul il arata, alaturi de Elena Lupescu, intr-un cazinou, la masa cu postav verde a ruletei, cu jetoanele dinainte...
Calatoria lui Carol al II-lea
Ziarele romanesti din 23 ianuarie 1936 informau ca MS Regele Carol al II-lea plecase in zorii aceleiasi dimineti, la orele 4.30, spre Londra, pentru a lua parte la funeraliile Regelui George al V-lea al Angliei.
A doua zi, 24 ianuarie 1936, Constantin Argetoianu compara felul in care a plecat Carol al II-lea la Londra - intr-un tren de 11 vagoane, cu o numeroasa suita (20 de aghiotanti), cu acela al popularului Rege Boris al Bulgariei. Acesta se suise, cu un singur aghiotant, "in Simplonul care trece prin Sofia". "Regele Leopold al Belgiei - adauga Argetoianu - a luat trenul obisnuit intre Bruxelles si Ostende si de acolo vaporul spre Anglia. Pe drum, nimeni n-a stiut despre trecerea acestor Sefi de Stat modesti." (Carol al II-lea fusese aclamat de oameni adusi pentru asta in principalele gari romanesti de pe traseu).
Din aceleasi "Insemnari zilnice" ale lui Argetoianu stim azi care a fost principala indeletnicire a Regelui Carol al II-lea in timpul itinerariului sau feroviar spre Londra. La sfarsitul lui aprilie 1936, Argetoianu o intalnea pe mama monarhului, Regina Maria, intr-o audienta de condoleante. Regina Maria, nota Argetoianu, "era indignata de purtarea lui Carol in timpul calatoriei in Franta si in Anglia. Tot timpul voiajului, 12 ore pe zi, pana tarziu noaptea (se scula pe la miezul zilei), n-a facut decat sa joace table cu Murdareanu (sic!), fara sa adreseze o vorba celorlalti domni care-l insoteau, nici macar batranilor ministri. Nenorocitul de Brediceanu pregatise un lung expozeu asupra strainilor din Austria; (Carol) l-a primit jucand table si a continuat sa joace table in prezenta lui, si omul n-a putut plasa un cuvant".
Pe drumul spre Londra si inapoi, protectia Regelui a fost asigurata de Mihail Moruzov, seful Serviciului Special de Informatii al Armatei, si de oamenii sai, nu de personalul Sigurantei Generale, spre nemultumirea si chiar furia sefilor acestei institutii; Carol arata astfel ca ii prefera pe militari. Potrivit comunicatului oficial, vizita si calatoria regelui in strainatate trebuiau sa se incheie la 10 februarie 1936. A fost prelungita insa cu cinci zile.
In drum spre tara, Carol s-a oprit la Paris, unde a fost decorat cu Medalia militara, conferita de presedintele Frantei. A dat intr-o singura zi cinci interviuri presei franceze. In unele ziare din Paris a rasuflat stirea ca si Elena Lupescu se afla in trenul regal (ceea ce era adevarat). S-a scris in strainatate ca cei doi chiar au iesit in oras impreuna intr-o seara.
Tatarescu sub controlul Sigurantei
Si pentru ca am pomenit de Roma: in aceeasi perioada, rivalul lui Stelian Popescu, Pamfil Seicaru, era primit oficial de Mussolini, dupa ce i se tradusese si i se editase in Italia o antologie de articole. Inainte de a reveni la Regele Carol al II-lea, ca personaj de prima pagina a ziarelor, sa reproducem din jurnalul lui Argetoianu o nota ce arata ca nimic nu e nou sub soare; "De necrezut! Cecropide, directorul serviciului comercial de la Telefoane, imi spune ca de vineri seara telefonul prim-ministrului Tatarescu a fost pus sub controlul Sigurantei". Peste patru ani, in 1939, premierul Armand Calinescu scria in jurnalul sau, fara nici o reticenta, ca pusese sa fie ascultate telefoanele unor oameni politici.
Rasfatatul Titulescu
La Calais, celor 11 vagoane ale trenului regal roman le-a mai fost atasat unul: vagonul personal al ministrului Afacerilor Straine, Nicolae Titulescu, care calatorea in felul acesta prin Europa. Titulescu era rasfatatul presei europene de stanga, mai ales a celei franceze, pe care - vom vedea ulterior - stia sa o recompenseze, ca si pe aceea autohtona. Cotidianul parizian cel mai titulescian era "le Temps". Acesta ii lua ministrului de Externe roman in ziua de 31 iulie 1936 un amplu interviu inceput pe pagina intai, in vreme ce "Corriere della Sera" nu-l scotea din "tatar" si "clamuc", intrucat condamnase ocuparea Abisiniei de Italia. Normal ar fi fost ca "Universul", cel dintai cotidian romanesc, ostil din principiu Partidului National Taranesc, din care provenea Titulescu, foaie nationalista, sa nu aiba nici un fel de simpatie pentru el. Cu toate acestea, Titulescu este stropit de "Universul" cu apa de trandafiri, iar prim-redactorul, I. Fermo, ii ia un lung interviu. Explicatia acestei atitudini paradoxale a lui Stelian Popescu ne-o da in jurnalul sau de taina tot Argetoianu, care nu-l scoate din "Popeste" (aluzie la casatoria cu o femeie mult mai in varsta): patronul ziarului "Universul" avea cativa gineri, intre care unul, Lugosianu, era in post la Legatia Romana din Roma. Cand te afli intr-o asemenea situatie, nu-ti da mana sa te certi cu un atotputernic ministru de Externe precum Titulescu.