Dincolo de bucuria si sperantele cu care am asteptat integrarea, dincolo de satisfactia de a deveni membri ai familiei europene si – nu-i asa? – de posibilitatea de a circula liber in spatiul comunitar, trebuie sa intelegem ca apartenenta la UE presupune asumarea cu
responsabilitate a rolului de parte a acestui organism. Pe agenda Uniunii exista noi etape de extindere, extindere la care – pentru prima data – vom participa dinauntru, ca factor de decizie, si nu din afara, ca observator sau candidat.
Este evident ca nu extinderea este prioritatea acestor zile. Uniunea simte nevoia unui repaos, unui interval in care sa-i „digere" pe ultimii 12 admisi. Fiecare venit cu propria zestre culturala si economica, cu propriile neimpliniri si probleme. Prioritara pare, in aceste conditii, reforma UE si clarificarea situatiei Tratatului Constitutional.
Si totusi... de ce extindere? In primul rand, pentru ca exista tari candidate. Cel mai serios si cu cele mai mari sanse pare a fi, in acest moment, Croatia. Aflata „in grafic" in ceea ce priveste negocierile de aderare, Croatia ar putea deveni, in viitorii
5 – 7 ani, stat membru al UE. Cu statut de tari candidate, Turcia si Macedonia au de parcurs un drum destul de anevoios pana la aderare. In ceea ce priveste Turcia, problemele sunt delicate si extrem de complicate, existand temeri ca integrarea acestui stat ar putea fi echivalenta cu o veritabila ciocnire intre civilizatii. De partea cealalta, Macedonia inca nu a inceput propriu-zis negocierile de aderare.
In al doilea rand, exista un grup de tari in balcanii occidentali carora li s-a recunoscut vocatia europeana si care parcurg un proces de stabilizare pe baza unor acorduri convenite intre UE si fiecare stat in parte: Serbia, Muntenegru, Bosnia, Albania. Sansele ca aceste tari sa obtina statutul de candidate sunt, deocamdata, limitate, atat datorita situatiei lor interne cat si din cauza lipsei de apetenta a tarilor UE de a accelera integrarea acestor tari.
Mai exista doua state – Moldova si Ucraina - care isi manifesta, din cand in cand, dorinta de apropiere de UE, dar care nu au decat statutul pe care li-l ofera Politica Europeana de Vecinatate. A vorbi despre integrarea lor intr-un viitor previzibil este si riscant si lipsit de realism.
Care ar fi interesul Romaniei in tot acest joc al calculelor? Ca tara de frontiera a UE, interesul Romaniei pentru extinderea UE in zona noastra geografica este deasupra mediei interesului statelor UE pe aceasta tema. Experienta ne-a aratat ca statele membre care au fost in lungul timpului la granita (Germania, Austria, Ungaria), au fost interesate de extindere si nu exista motive ca Romania sa aiba alta orientare. Realist vorbind, Romania ar trebui sa sprijine Serbia in efortul de imbunatatire a imaginii in fata UE, prin acceptarea solicitarilor venite de la Bruxelles; odata depasit acest moment (predarea celor acuzati de crime de razboi), se poate spera in initierea propriu- zisa a procesului de aderare. Revenind la problema Republicii Moldova, aceasta este inca foarte departe de a atinge criteriile politice de la Copenhaga privind democratia, statul de drept, drepturile minoritatilor (de fapt, al majoritatii locuitorilor Republicii Moldova). In al doilea rand, guvernantii de la Chisinau nu sunt de acord ca Romania sa fie avocatul Republicii Moldova in apropierea de UE, preferand alti parteneri. Sunt doar cateva motive pentru care insistenta cu care oficialii romani vorbesc despre sustinerea Republicii Moldova este si exagerata si nerealista. Ceea ce ar putea face Romania pentru Republica Moldova, in acest moment, ar fi sustinerea vocatiei sale europene, ca un sprijin politic acordat in primul rand cetatenilor acestei tari.
Oricat de mult ti-ai dori sa joci, trebuie sa o poti face si, mai mult, sa o faci bine. Nu este suficient faptul ca esti deja in teren. Ca proaspat jucator in echipa UE, Romania trebuie sa-si asume acest statut si inteleaga, repede si bine, regulile jocului.

La baza articolului stau concluziile dezbaterii organizate de Centrul de Studii Strategice al Fundatiei Europene Titulescu pe tema unei posibile viitoare extindere a UE.