Nu pentru ca n-as avea ce spune, ci pentru ca, daca ma apuc sa lamuresc toate nemultumirile si sa impac toate orgoliile ranite, ramane dictionarul neterminat, cum s-a intamplat, nu o data, in cultura noastra. Nu ma abat nici acum de la aceasta regula, dar sunt nevoit sa intervin cu unele explicatii pentru ca, incitate de scrisoarea a trei cercetatori de la Institutul "G.Calinescu", unele ziare au readus in discutie acest subiect. Cercetatorii in cauza (in fapt, trei doamne cercetatoare) se plang de ceea ce ele numesc "dictatura dictionarului". Cu alte vorbe, nevoite sa participe la redactarea Dictionarului General al Literaturii Romane (opera colectiva a institutelor de specialitate din Academia Romana), se simt frustrate si reclama faptul ca nu pot face cercetare de performanta, nu pot merge in strainatate, sunt, pe scurt, terorizate, de cine altcineva daca nu de directorul asasin care se intampla sa fie, de cateva luni, cel ce semneaza mai jos?! Ce-as putea raspunde celor care considera ca un dictionar al literaturii romane este o opera minora, neperformanta si ca a-l intocmi intr-un timp rezonabil este o corvoada, o umilinta a spiritului, pe scurt: o forma de dictatura? Le-a raspuns in locul meu Ion Simut in "Romania Literara". Nu am nimic de adaugat. Este greu sa convingi un cercetator in domeniul istoriei literare ca toate culturile mari au asemenea instrumente de lucru si ca un dictionar care aduna la un loc informatii despre toti cei care au scris si scriu in limba romana reprezinta, pentru cine stie sa gandeasca liber si profund, mai mult decat o sinteza utila. A gandi altfel (a socotit, adica, asemenea lucrari vaste si dificile o pierdere de vreme) este a te situa in afara vietii intelectuale. Cine o face o face pe seama lui. Din fericire nu toti gandesc astfel. Gratie veritabilor specialisti din cadrul institutelor academice proiectul inceput cu 10 ani in urma se apropie de sfarsit. Au aparut pana acum cinci volume (aprox. 4000 de pagini) si pana la sfarsitul acestui an vor fi gata (cel de al VI-lea este deja pregatit pentru tipar) ultimele doua volume. Sapte volume, asadar, 6000 de pagini, cu ilustratiile, tabelele, bibliografiile de rigoare.
Ne-am confruntat, trebuie sa marturisesc, cu fel de fel de situatii. Unii cercetatori s-au simtit vexati si n-au dorit sa participe, altii au prezentat articole plagiate dupa altii (descoperite in ultimul moment), in fine, cativa au dat articole de mantuiala (compilatii, insemnari dupa ureche, informatii false) si a trebuit sa vina alti istorici literari sa le rescrie. In situatia din urma se afla si una dintre cele trei doamne care reclama "dictatura dictionarului". A treia, angajata cu multi ani in urma pentru a asigura ilustratiile din interiorul dictionarului, a disparut trei luni de zile, nu stiu unde, cred ca in Filanda sau Suedia, tocmai cand trebuia sa le predea. Apoi protesteaza impotriva dictaturii de la Institutul "G. Calinescu" si, ca sa-si elibereze spiritul, si-a luat un concediu trei luni de zile. In strainatate, desigur, ca sa-si perfectioneze incompetenta... Ce pot zice in fata acestei "dictaturi"? Imi vine sa zic, ca un cunoscut personaj: Curata dictatura, dar da-mi, mai intai, domnule, articolul pentru care esti platit, luna de luna, cu un salariu, e drept, modest, dar sigur... si, mai ales, fa bine si nu compila si nu pune virgula intre subiect si predicat, ca se supara limba romana.