Cu oricat de mult bun simt ar escamota tensiunile intuibile care au intervenit intre persoana sa si presedintele Romaniei, de oricat fair-play ar da dovada analizand retrospectiv relatia profesionala cu seful sau, Adriana Saftoiu nu poate ascunde, in interviul din "Romania libera" de ieri, marea dezamagire pe care i-au provocat-o tribulatiile imprevizibile ale lui Traian Basescu. Iar ex-consiliera prezidentiala e un om care a avut o contributie mai mult decat substantiala in succesele din ultimii ani ale Matelotului Atomic, care stie ce spune (sau macar sugereaza printre randuri ce vrea sa spuna). Fiind, cum se autodefineste, un "presedinte-jucator", Basescu e asemenea acelor fotbalisti care sunt atat de indragostiti de minge, incat ajung sa se dribleze singuri. E cel putin una din concluziile care se desprinde, stravezie, din tristetea acestei demisii.
La fel de importante precum aceste parasiri succesive ale corabiei bete de la Cotroceni mi se par semnele pediste care vin din teritoriu. Interesele politico-financiaro-economice din provincie sunt poate si mai complexe decat la "Centru", lucrurile sunt mai amestecate, increngaturile mai complicate. De ce, de pilda, un consilier PD de la primaria din urbea X sa-i dea la gioale colegului de la PNL, care ii este intamplator si cumnat (sau fin sau nas sau partener de afaceri)? Numai pentru a respecta schema conflictuala de la Bucuresti? Aceasta cearta fara sens si fara sfarsit deranjeaza pe multi pedisti si liberali din tara care inca spera intr-o impacare in ceasul al doisprezecelea si un sfert. Iar daca Tariceanu va face primul pas in sensul asta, iar Basescu o va tine langa pe-a lui, refuzand reconcilierea, s-ar putea ca presedintele sa se trezeasca in situatia acelor capitani de vas care, in urma unei revolte a intregului echipaj, sunt debarcati pe o insula pustie, cu un butoias cu apa si cativa pesmeti. Ma rog, de mila, eventual si cu Elena Udrea.