Unde este Titus Munteanu? Duminica, la ora 10.00. Realizator al emisiunii „Numai cu acordul minorilor" pe TVR. Dupa „Scoala vedetelor". Lucreaza cu copiii.

Ce mai faceti?

Bine. Ma ocup de copii. O emisiune inceputa acum un an. Cu preselectie, cu tot si i-am pus sa fie ziaristi, sa participe la conferinte de presa, am adus copii operatori, regizori.

Ati trecut la copii.

Da. Eu cu cit inaintez in virsta, cu atit cobor la copii.

De ce?

Generatia asta de copii nu mai intereseaza pe nimeni. Este generatia care miine-poimiine ne reprezinta la Eurovision, la Uniunea Europeana si noi nu stim nimic despre ei. Am trecut pe copii pentru ca nu mai venea nimeni la „Scoala vedetelor" si astfel pot sa selectez talente si pentru mai departe. Am vrut sa creez o lume a lor, fara parinti, unde copiii sa se exprime liber. I-am facut exploratori, ziaristi, operatori, bucatari, cintareti ... Mie mi-a placut mereu sa ma joc. Sa ma joc in televiziune.

E confortabil?

Niciodata. Eu nu ma lupt cu copiii, ci cu parintii. Ei sint inspaimintati ca daca gresesc copiii lor. Or, copiii lasati liberi nu gresesc. Parintii vor sa-si vada odraslele singuri, vedete individuale. Ori eu cred in formatie, nu mai rezista nimeni pe piata muzicala, de exemplu, singur. Munca de echipa e frumoasa.

Cum v-ati jucat de-a lungul anilor?

Domnule, am avut niste idei de succes si fler. La „Scoala vedetelor" am facut preselectii si nu am gasit pe nimeni. Am luat-o la picior si am gasit. Lumea se plinge: „Dom’le, vreau o Teo, nu mai gasesc o Teo!". Nu-i adevarat, trebuie sa o cauti pe Teo! Se gaseste peste tot. Sau Mircea Radu... trebuie gasiti si sa le dai emisiunea potrivita.

Zeci de ani de televiziune de succes aveti.

Eu nu m-am plins niciodata. Mereu m-am adaptat la ceea ce s-a putut face. Eu nu am venit la TVR niciodata ca la serviciu. Televiziunea a fost un hobby. Intotdeauna am cautat subiecte si am cautat vedete. Primele mele reusite au fost cu Phoenix-ul, in 67. I-am lasat sa invadeze platoul de televiziune unde se desfasura in direct o piesa de teatru. Apoi, cu Tudor Gheorghe. Cu Rosu si Negru, Sideral.

Cum „zdranganeau" in platou?

Pai, trebuia sa gasesti piese mai putin agresive, sa-i tunzi, sa-i razi sau sa-i pui sa-si stringa pletele, aveam clamele, celebre altfel, prin care ii faceam cuminti ca niste activisti. Asta e. Sigur, ma certam cu toti, dar astea erau conditiile. Televiziunea i-a ajutat sa se vada si televiziunea le-a dat celebritatea. Cenzura atunci cauta textele mai mult. Cintaretii trebuiau foarte usor sa se miste. Dar de fiecare data inventivitatea asta in fata atitor limitari a dat succesul unui show.

Cum arata azi televiziunile?

Se tipa prea mult. Se vorbeste prea mult. Se acopera astfel niste minusuri artistice. Nu reusesti sa urmaresti subiectele unui show. Se prefera telenovelele de tot felul.