M-am gindit ca titlul ar fi sunat mai bine „Copiii din televizor", dar cred ca, scriind „CNA" in titlu, am sanse mai mari ca acest articol sa intre in revista presei si sa ajunga pe biroul dlui Ralu Filip. Asadar, care-i problema? Pai, e destul de simpla si totodata extrem de urgenta. Din ce in ce mai multi copii aflati la virste fragede, bebelusi si prescolari, au inceput sa apara la televizor in diverse reclame. Nu au decenta, ma rog, vorba vine, sa apara doar in spoturi cu care au sansa sa le impresioneze pe mamicile lor si sa le faca sa cumpere pemparsi mai pufosi si biberoane mai incapatoare, ci se inghesuie sa faca reclama la tot felul de alte nazbitii pentru adulti. N-o sa ma apuc sa fac acum si aici inventarul acelor bunuri de consum in ale caror spoturi publicitare minorii sint impinsi pentru a scoate bani. Procedeul mi se pare similar celui practicat de unele doamne de etnie roma (atentie draga CNCD-ule!, am precizat, „unele doamne de etnie roma") care isi tin pruncii congelati prin intersectii pentru a obtine compasiunea trecatorilor. Asadar, stau si ma intreb: este corect ca, intr-o tara europeana in care CNA-ul are grija sa pazeasca cu strasnicie toate articolele si articolasele privind protectia minorilor din reglementarile Europei, bebelusii sa continue sa apara la televizor? Nu cumva un copil ale carui scincete sint dublate de vocea unui firtat mai mare, care va invita sa cumparati un anume detergent pentru a curata bavetica, este un copil exploatat? Oare nu e un copil pus sa cerseasca la televizor asa cum plozii romi despre care vorbeam mai sus sint siliti s-o faca pe strada? Eu cred ca da. De fapt, sint ferm convins ca asa e si cred ca dl Filip ar trebui sa inceapa sa actioneze.