Pescarul urban de obirsie bucuresteana poate gusta din aventura dansului cu stiuci oltenesti, smechere, disponibile, dar vesnic nemultumite. Pentru asta trebuie sa mearga cale de aproape trei ore. Nu-i mult daca ne gindim ca va asteapta tangouri in care puteti fi calcat pe bombeu de doamne frumoase, solzoase, trecute de cinci kile si cu ancora nalucii infipta temeinic printre sutele de dinti ascutiti. Sfatul meu este sa porniti la drum ca un pescar care se respecta, cu noaptea in cap. Asa evitati traficul din oras si aveti sanse sa ajungeti totusi pe malul apei la o ora rezonabila. E bine sa va faceti inventarul sculelor inainte sa plecati de acasa, sa fiti siguri ca nu ati uitat strunele, oscilantele, voblerele si tot acaretul de amanunte pescaresti. Nu va bazati pe prietenii cu care eventual plecati la peste: va vor da ce va lipseste numai in cazul in care stiuca nu vrea sa puna botul pe naluci. Luati deci in piept autostrada batrineasca spre Pitesti. Dupa ce ajungeti in Pitesti luati calea Craiovei si de aici spre Calafat. La cinci kilometri de Craiova, in comuna Podari, o luati la stinga spre Segarcea pina la Cirna, unde o luati la dreapta spre Plosca, apoi spre Bistret. Urmeaza un drum de doi kilometri spre Dunare (acceptabil) si dati de balta cu stiuci. Daca aveti GPS, va rog sa ne scuzati daca v-am retinut prea mult. Stiucile de la Bistret nu se deosebesc mult de suratele lor din Dunare sau din Delta. Au aceleasi placeri perverse pentru tot ce luceste, straluceste si se balaceste linga botul lor de rata. Evident ca sint cunoscatoare si nu se lasa pacalite de orice sforar incepator. Mintiti-le cu stil, din virful lansetei, facind oscilanta sa-si unduiasca vulgar soldurile, sa-si zangane misterioasa ancora. Daca aveti voblere, transformati-le in pestisori loviti de streche, handicapati si fragezi. Hai ca nu va mai plictisesc. Restul il stiti voi mai bine.