Politica ne omoara!Mortul de la groapa...

Nu se mai intoarce. Cel putin pana la judecata de apoi. Cam asta
s-ar putea spune despre alianta DA azi, miercuri, 28 martie, anul de gratie 2007, tocmai cand se desfasoara o sedinta a Guvernului Tariceanu, in componenta politica PNL-PD-UDMR. Nu stiu daca va fi ultima sau penultima sedinta a Guvernului in actuala formula sau daca (cine mai poate prevedea ce se va intampla, nu peste un an-doi in Romania, ci doar peste cateva zile?) el o va duce asa, taras-grapis pana la viitoarele alegeri?!
Ceea ce pare, insa, a fi o certitudine, este ca Alianta politica PNL-PD nu mai exista decat pe hartie. Unii spun ca pentru a duce pana la capat toate formalitatile, Protocolul Aliantei trebuie reziliat la tribunal. Adica nu este suficient doar un gest similar cu cel al dlui Valeriu Stoica, fost presedinte PNL, cand cu ostentatie a rupt, in vazul lumii, la propriu cateva coli de hartie care, cu doar putina vreme in urma, oficializau o colaborare parlamentara intre PSD si PNL (era, cred, in anul 2001). Acum, pe de o parte premierul Tariceanu declara ca, desigur din vina PD, Alianta a decedat, pe de alta parte celalalt co-presedinte, Emil Boc, anunta public, pentru ca tot natul sa stie, ca partenerul infidel si tradator este PNL, care ar trai deja in concubinaj cu PSD si le doreste celor doi indragostiti o "casnicie fericita". Ce suflet mare are si dl Boc, ca un adevarat ardelean. Tot in aceeasi parte, presedintele Basescu s-a impacat cu ideea ca nu mai e vorba doar de o disputa politica, e chiar o adevarata criza si avertizeaza ca daca ea, criza adica, este depasita printr-o "sfanta impacare", atunci nimeni nu si-a facut treaba. Adica, nu care cumva...!
De impacare, deci, nici vorba nu poate fi (a gandit logic ardeleanul din tren!), dar o problema extrem de delicata tot ramane: partajul. Cine cat ia (sau mosteneste) din chiverniseala (40-45% din intentiile de vot ale populatiei) din ultimii doi ani si jumatate a Aliantei. Este firesc, intr-un fel, ca atat PNL cat si PD sa doreasca sa obtina o parte cat mai consistenta din averea celei mai bogate matusi politice de pe scena romaneasca.
Eu unul nu ma bucur deloc ca Alianta DA s-a destramat. Cu atat mai mult cu cat in 2003 am facut bataturi la degete pledam in scris pentru constituirea ei. Nici azi nu impartasesc opinia celor care considera ca ea a fost o struto-camila, o alianta contra firii.
Pe de o parte, nu cred ca intre cele doua partide, PD si PNL, existau la nivelul anilor 2003-2004, chiar asa niste incompatibilitati doctrinare si ideologice care sa fi facut imposibil parteneriatul lor politic. Exista exemple suficiente in Europa, chiar si in imediata noastra vecinatate, de colaborare politica eficienta si durabila, atat la guvernare, cat si in opozitie, intre partide liberale si democrate (unele chiar socialiste). Noua ne lipseste cultura politica a colaborarii, ca si cultura guvernarii in coalitie. Pe de alta parte, cel putin in perioada 2005-2006, cei doi succesori ai lui Traian Basescu, respectiv Theodor Stolojan, nu au avut acelasi "control" asupra partidelor lor (e adevarat, si conjunctura era diferita). In 2003 era dificil pentru staffurile politice sa-si refuze sefii. Atat PNL, cat si PD se confruntau cu o acuta criza de credibilitate la electorat. Stolojan spunea asa: nu sunteti de acord cu mine? Foarte bine, dar atunci eu plec! Or, atunci ar fi fost greu pentru PNL sa se dispenseze de el. Traian Basescu spunea altfel: cine nu este de acord cu mine, pleaca din PD! Si nimeni nu cracnea. Este adevarat ca Alianta a fost, in buna parte, un act de vointa politica a doi sefi de partid, dar si a doua echipe si, incet-incet, cu rezervele de rigoare, si a doua partide intregi, cu militantii si simpatizantii lor cu tot. Iar electoratul a agreat aceasta formula si o mai agreaza si azi, chiar intr-un procentaj mai mare decat in momentul votului din 2004. Nu cred, deci, ca Alianta a fost o struto-camila, ca s-ar fi nascut moarta chiar. Nu, cred ca in destule situatii nu stim sa apreciem exact ceea ce avem, ca, din motive pe care nu le discut acum si aici, scena politica romaneasca nu este lasata sa se stabilizeze.
Cine pleaca primul, de buna voie, din Alianta, pierde. Cine isi da afara, direct sau indirect, partenerul, pierde de asemenea. Nu exista azi o majoritate clasica in Parlament, adica una consfintita de protocoale, de intelegeri, de conventii scrise sau explicit asumate. Situatia actuala ar avea doua solutii. Una, aproape imposibil de realizat in acest an, ar fi alegerile anticipate. Mai niciun partid politic (exceptie sunt PD si PRM) nu si le doreste, nu este pregatit pentru ele si n-ar avea de castigat de pe urma lor. A doua solutie este alcatuirea unei majoritati suficiente in actuala structura a Parlamentului. Primul care este dator sa incerce este chiar Calin Popescu Tariceanu, primul ministru in exercitiu. Daca va reusi, aceea nu va fi insa o majoritate explicita, ci una alcatuita pe baza de "cecuri (sau actiuni) la purtator", adica nenominalizate. Asta ii va conferi si un caracter fragil. Va fi un guvern mereu cu sabia lui Damocles asupra capului. Va avea un consum de energie dublu pentru realizarea aceluiasi produs, decat in conditii normale.
In alte parti, daca nu reuseste primul ministru in functiune, atunci reprezentantul unui alt partid ar fi mandatat sa incerce alcatuirea unei formule guvernamentale care sa obtina majoritatea in Parlament. Sa zicem, in cazul nostru, reprezentantul PSD. Numai ca PSD inca nu este pregatit si multi dintre lideri nici nu vor sa ajunga din nou la guvernare decat in urma unor alegeri. Mai este o problema extrem de grava la noi. In general, daca nu este vorba de partide extremiste, nefrecventabile, atunci, oricat de diferite si adverse ar fi partidele intre ele, in politica niciodata nu se trantesc usile asa de tare incat sa nu se mai poata deschide niciodata. (Din acest punct de vedere, articolul din statutul PD care stipuleaza ca acest partid nu va face niciodata alianta cu PSD, este demult depasit de vremuri si realitati). In politica trebuie sa fii in stare sa faci compromisuri care sa nu te compromita nici pe tine si nici pe cel cu care faci compromisul.

---

Despre autor: