Am rasfoit un top „de femei" si am gasit o tona de limba de lemn, criterii alandala si, cel mai ingrijorator, n-am gasit agentul schimbarii in societatea „femeiasca."

Nimic rau in a face un top al celor mai importante femei din Romania. Desi contine din start o discriminare. Barbatii beneficiaza din start de topul „cei mai bogati". In cazul femeilor, mai trebuie notorietate, activitate sociala, cariera… Ce nota ar fi luat la „cariera" Gigi Becali? Ma rog, am gasit multe fete noi din zona corporatista, multe „vicepresedinte" si un limbaj de lemn infiorator. Cliseul nu are sex. Dau un exemplu la intimplare: „Lectiile pe care le-am invatat de la subordonatii mei s-au numarat printre cele mai mari impliniri in 2006, si anume ca trebuie sa investesti in oameni si sa gasesti mereu solutii", declara o directoare.

Aceasta frica de a vorbi natural este una permanenta in spatiul public romanesc. Si cei care par ca vorbesc natural fac de obicei politica sefului fara perdea. Frica se invata din frageda tinerete si se transmite din sef in subordonat. M-a deranjat mai mult acest tip de discurs decit criterii oarecum superficiale (sau superficial expuse) de evaluare. De exemplu, s-au dat note pe „implicare sociala", dar nu am gasit exemplificari ale categoriei, macar ceva acolo sa stiu in ce consta aceasta implicare sociala.

Nu am inteles prezenta ministrului Boagiu in top. Nu am inteles absenta Monicai Macovei, o prezenta feminina extrem de puternica in viata publica romaneasca. Ma rog, totul pare desprins dintr-un paradis bine sterilizat al lipsei de conflict. Pina si divele belicoase Radulescu si Marin au fost asezate pe acelasi loc 41 ca sa nu se supere nimeni.

Am lucrat intr-o companie condusa ferm de un barbat printr-un soi de celula de atac compusa exclusiv din femei. Sefia nu are sex. Iar sefia romaneasca se reduce de multe ori la citeva vorbe de duh cu puternica tenta sexuala raspindite printre subordonati: „am fost f…t", „mi-am luat o m..e" si multe alte expresii din paradigma violului. Este foarte raspindita impartirea simbolic-sexuala a organigramei. Indiferent de sex, cind esti in virf esti perceput ca un violator. Restul angajatilor sint posibile victime care trebuie sa se furiseze subtil pentru a nu fi lovite de virilitatea bossului, fie el mascul sau femela.

Asta ar fi situatia primitiva a ierarhiilor - foarte specifica in tari cu un capitalism fara traditie. Liderii nu pot fi modele, cit inca nu stiu sa vorbeasca, sa-si expuna filosofia de viata. Acest top al femeilor sufera tocmai la capitolul „sa va spun cine sint". Singurul discurs natural si plin de continut vine, nu intimplator, de la o intelectuala, Mihaela Miroiu.

Ar fi mult mai cinstita o clasificare strict in functie de averile acumulate. Ca sa eliminam ambiguitatile suparatoare. Femeile din Romania nu vor trai mai bine daca vom avea mai multe directoare decit pina acum. Nu sefii modifica societatea, ci modelele sefilor pe care ar trebui sa le impuna cineva, cumva. Altcumva.